Dupa ce marele arogant a fost trimis putin la plimbare sa-si mai racoreasca ouale, guvernul Tariceanu si-a impins la inaintare colectia de mici aroganti judeteni, ca sa ne demonstreze ca-n mahmureala puterii cuiul care sa-l poata scoate pe cui tot batut in cap trebuie sa fie.
In ritmul in care se demisioneaza acuma la virf, nu-i exclus ca miine-poimiine femeia de serviciu care da cu teul in cabinetul primului-ministru sa ne anunte si dinsa, tifnoasa, la telejurnal, ca si-a depus demisia de onoare.
Dupa ce marele arogant a fost trimis putin la plimbare sa-si mai racoreasca ouale, guvernul Tariceanu si-a impins la inaintare colectia de mici aroganti judeteni, ca sa ne demonstreze ca-n mahmureala puterii cuiul care sa-l poata scoate pe cui tot batut in cap trebuie sa fie.
Aflat in vizita de lucru prin propriul judet, prefectul Ovidiu Draganescu a sarit ca prostul din baie, ratoindu-se catre jurnalistii ce au indraznit sa i se balaceasca in piscina: „Nu prefectul e specialist in situatii de urgenta, nu e militarul care trebuie sa intervina, nu e pontonierul si
nici specialistul in ape. Eu sunt conducatorul celor peste 40 de reprezentanti ai institutiilor statului care fac parte din aceasta comisie".
Conform logicii iubitului Conducator, intelegem ca dinsul, fiind specialist in nimic, trebuie, pe buna dreptate, sa-i dirijeze pe altii, asa cum pompierul de la Ateneul Romin, care se uita-n partitura muzicala precum curca-n lemne, e musai sa ia bagheta in mina si sa struneasca orchestra.
Cum prefectul Draganescu nu poate fi nici specialist in interventii de urgenta, nici militar, nici pontonier, ce sa deducem din ce vedem noi la televizor? Ca dinsul e, de fapt, acei unguri cu pompa?!
Parafrazindu-l o tira pe Carl Sandburg, prefectul e un animal marin care traieste pe uscat si incearca sa zboare. Insa numai cu un sut bine plasat in popou.
