Dupa primele sase luni petrecute la palatul Victoria, Calin Popescu Tariceanu se dovedeste a fi un premier de tip nou, care are mimica fetei, tonul degajat si agenda de lucru a unui presedinte de club de bridge, format din rentieri.

Pana acum Romania a avut parte de un prim-ministru cu aer de consumator de bodega, de un ins parasutat de taranisti fara parasuta, de doi-trei finantisti scortosi, de un arogant autoritar, dar nici unul n-a avut detasarea olimpiana fata de situatia la zi pe care o are domnul Tariceanu.

Omul vine la serviciu dupa ora noua, se duce frecvent la teatru, la expozitii de pictura, participa la curse de karting, prezentari de moda, se socializeaza in week-end la schi fara ca programul sa-i fie perturbat prea mult de niste banale si catastrofale inundatii.

In principiu, o bogata viata sociala nu e un lucru de blamat la un premier. Din pacate pentru Tariceanu si pentru noi toti, din punctul de vedere al rezultatelor, agenda de lucru a Executivului seamana perfect cu agenda de sfarsit de saptamana a fanului motocicletelor Harley Davidson.

Pe lista se afla chestii grele, de genul contractelor pentru autostrada Bucuresti – Brasov, Rafo Onesti, criza din Sanatate sau reforma din Justitie. Sa le luam pe rand.

Intai, domn’ Tariceanu a iesit pe televizor si a zis ca afacerile Bechtel, Vinci si Strabag sunt scumpe, sunt pe bani prea multi si trebuie anulate. Dupa aia, firmele si diverse ambasade au inceput sa faca scandal.

Ca sa impace capra americana cu varza europeana, premierul a incercat sa traga de timp si a declarat ca autostrada Bechtel are nevoie de un audit. In faza urmatoare s-a ajuns la concluzia ca auditul nu e necesar, ca afacerea e corecta, pentru ca asa zice Banca Mondiala.

Dupa aia, seful Guvernului a fost apucat de un acces de fermitate si a declarat ca aceste contracte trebuie anulate. Numai ca, ghinion, contractele n-au putut fi anulate pentru simplul motiv ca n-au fost semnate. Apoi, ieri, la Guvern a venit in vizita adjunctul secretarului de stat pentru Comert al SUA.

Premierul, fiind o persoana bine crescuta, n-a putut sa jigneasca un partener de axa si l-a asigurat pe demnitarul american ca Bechtel se face.

Cu Rafo Onesti s-a intamplat la fel. La inceput, domn’ Tariceanu a remarcat, absolut corect de altfel, ca acolo s-au furat miliarde si ca n-ar fi bine ca statul sa redevina proprietar. Din acest motiv ordonanta Guvernului Nastase de transformare a datoriilor Rafo in actiuni a fost amanata pentru o perioada de trei luni.

Prim-ministrul a taraganat lucrurile in stilul deja caracteristic cerand, normal, un audit. Auditul nu s-a facut, intre doua concerte timpul a trecut ca nebunul, cele trei luni au zburat ca o partida de schi, iar ordonanta lui Nastase a intrat in vigoare.

In acest moment, prin Agentia de Administrare Fiscala, statul a redevenit fericitul proprietar al mastodontului din Onesti. De bucurie, muncitorii de acolo blocheaza din cand in cand drumurile, cerand noi credite de repornire a rafinariei.

In Sanatate, toata lumea a cazut de acord ca e criza. De aceea, s-a trecut la solutia comisiei de ancheta, care trebuie sa analizeze activitatea directorilor de spitale.

Din pacate, daca analiza mai dureaza mult, comisia ar trebui sa aiba popi care sa se ocupe de pensionarii cazuti din picioare pe la cozile pentru compensate.

Restul Guvernului, lasat de capul lui de Popescu Taraganiceanu, se descurca cum poate. La Justitie, Monica Macovei are tot soiul de initiative legislative care produc scandal dupa scandal, de Externe se ocupa Basescu, iar la Integrare ministrul de resort e atat de activ incat nimeni nu stie cum il cheama.

In sfarsit, la trei saptamani de la inceperea inundatiilor, premierul a numit o comisie care se va ocupa de fenomen. Aici e vorba de o analiza serioasa, dar, probabil, auditul traditional se va face la vara, cand va incepe seceta.