In timpul scurs intre Congres si Consiliul National, Ion Iliescu a reflectat mult la ceea ce avea sa le spuna pesedistilor, celor carora le-a dedicat toate eforturile si care au propasit sub aripa sa ocrotitoare, iar ei, in schimb, s-au purtat ca niste copii nerecunoscatori care-si trimit parintele la azil ca sa puna mana pe casa. Mult amar a mai strans in el.

Cand in sfarsit a ajuns la microfon, si-a varsat oful. Cum adica, s-a tot intrebat el, eu m-am straduit din greu pentru ei, iar ei s-au coalizat impotriva mea? Si are dreptate...

Pai nu pentru a construi acest partid a preluat el puterea calcand la propriu peste cadavre in decembrie 1989? Nu pentru acest partid a organizat mineriadele, soldate cu morti si raniti?

Nu pentru ca ei, "coruptii" si "arogantii", sa puna mana pe putere a denigrat in permanenta fortele de opozitie, mergand pana acolo incat sediile acestora au fost devastate? Nimic din toate acestea n-a

contat, iar Ion Iliescu s-a vazut nevoit sa le reaminteasca toate eforturile si sacrificiile sale. De atata suparare, a cerut ca membrii si liderii vulnerabili din PSD sa se retraga sau chiar sa fie inlaturati din partid! Nu si el. Nu se simte vinovat de nimic!

Ion Iliescu le-a spus verde in fata ca votul negativ dat de electorat la trecutele alegeri nu i se poate imputa, intrucat prezenta sa pe liste a limitat pierderile si a permis un scor mai mare decat ar fi meritat daca se debarasau la timp de "o serie de profitori".

"Factorul de innoire" a incercat sa le spuna si pentru ce considera ca mai este util partidului: ar putea sa mobilizeze fortele din afara PSD pentru a nu se risipi electoratul traditional, ar putea sa-i atraga pe cei care au renuntat sa-l mai voteze, mai ales pe muncitori,

ba chiar si pe tinerii care cauta "repere de viata", gandurile sale mergand pana la unificarea social-democratiei romanesti.

Discursul lui Ion Iliescu a inclus o parte dedicata acuzatiilor, asta desigur pentru a-si obloji orgoliul ranit, de aici poate si zambetul acela de final ce spunea multe despre starea de spirit a fostului presedinte. O alta parte insa parca ar fi constituit baza unei noi platforme electorale. Ce a culminat cu "imi propun sa raman activ".

Din pacate pentru tatuka, planurile sale nu sunt realiste. Tinerii nu se vor indrepta catre PSD doar pentru ca este si Ion Iliescu acolo, electoratul traditional va vota tot cu PSD si de aici inainte orice ar fi. Cat despre unificarea social-democratiei, daca PD isi schimba orientarea, nici n-ar mai avea cu cine sa o infaptuiasca.

Ion Iliescu viseaza sa devina un "reper moral" pentru viitoarele generatii, dar se insala amarnic.

Pusi in fata altor realitati inspirate din cerintele NATO si UE, tinerii nu-si vor alege niciodata drept model un lider politic ce s-a dovedit loial valorilor socialismului leninist si care n-a ezitat niciodata sa se foloseasca de toate tacticile insusite, inclusiv loviturile batelor, pentru a se impune la putere.

Ion Iliescu s-ar dori acum portavocea onestilor din PSD si vorbeste cu obida despre "negocierile subterane" prin care a fost debarcat de "profitorii cu mentalitati parazitare", pentru ca acestia sa preia pozitii de control in conducerea partidului.

Degeaba acuza acum "adevarata cabala" a grupurilor de interese! Copiii sai rasfatati au facut ce-au stiut, ce-i invatase el bine inca din 1990, cand i-a adus la putere. Chiar si acum, tot la putere sunt. Se agata cu dintii de pozitiile obtinute in guvernarea trecuta si lovesc cu disperare atunci cand adversarii politici se asteapta mai putin.

De fapt, Ion Iliescu nici nu ar trebui sa fie suparat. Are de ce sa fie mandru! Asa i-a crescut, asa ii are! Dupa chipul si asemanarea sa...