Pe vremuri, Uniunea Scriitorilor asigura o serie de facilitati pentru membrii sai. Una dintre cele mai utile gaselnite s-a dovedit a fi Fondul Literar, care le permitea scriitorilor sa faca imprumuturi uriase, pe termen mai mult sau mai putin limitat.
Imprumuturile astronomice (zeci si chiar sute de mii, inainte de revolutie, cind salariul mediu era de 2.000-3.000 de lei) urmau a fi, teoretic, returnate fara dobinda din vinzarea cartilor. Fondul Literar a reprezentat multa vreme pentru scriitori o vaca ale carei ugere pareau de nesecat.
In 1996, cind moneda romaneasca s-a devalorizat, poetul Mircea Dinescu, pe atunci presedinte al Uniunii Scriitorilor, a decis stergerea definitiva a datoriilor catre Fondul Literar. Astfel au scapat basma curata toti scriitorii care nu se deranjasera sa dea banii inapoi. Unii dintre ei recunosc, altii, dupa cum era de asteptat, nu. „Nichita a murit dator cu 500.000 de lei.
Pe mine insumi m-a gasit revolutia cu 300.000 datorie", ne-a marturisit Nicolae Breban, actualul presedinte interimar al Uniunii.
„O banca de tip comunist"
„Fondul Literar, orice s-ar spune, pornise ca o idee buna. Reprezenta insa si o modalitate a sistemului de a ne lega de glie. Noi ne-am fi putut onora datoriile daca ni s-ar fi publicat cartile, pentru ca volumele noastre se vindeau intr-o ora. Numai ca, din motive politice, cei mai multi dintre noi eram trecuti la index", a explicat Breban.
Dupa stergerea datoriilor, Fondul Literar s-a transformat in Copyrom, al carui principal obiect de activitate este respectarea drepturilor de autor ale scriitorilor, si nu numai.
Stefan Agopian ne-a declarat la rindul sau: „Datoriile scriitorilor catre Fondul Literar variau intre citeva mii de lei (eu insumi primisem un imprumut de 25.000 de lei) si sute de mii. De exemplu, din cite am auzit din birfe, printre marii datornici se numarau Stefan Banulescu si Fanus Neagu.
E drept ca eu nu am vazut cu ochii mei nici un document, va spun doar ce se vehicula in mediile literare".
„Stefan Banulescu - fruntas pe ramura: 800.000 de lei datorie"
„Toata lumea stia ca Fondul Literar distribuie fonduri nerambursabile", spune Florin Iaru. „In conditiile in care un salariu era de citeva mii de lei, tot felul de scriitori, unii personalitati, altii nulitati, au imprumutat sute de mii. Fruntas pe ramura era regretatul Banulescu, cu 800.000.
Imaginati-va ca era o suma colosala, puteai sa-ti cumperi cu ea nu mai putin de patru apartamente de lux. Era o afacere. Unii de aceea si deveneau membri ai Fondului. Cotizau o data, de doua ori, cu un procent din vinzarea cartilor sau al sumelor primite din aparitiile lucrarilor lor in revistele literare, dupa care dadeau lovitura.
Se imprumutau la Fond, stiind foarte bine ca nu vor mai da niciodata banii inapoi. O multime de scriitori traiau din acesti bani. Le acopereau practic cheltuielile pe ani de zile. Fondul ameninta citeodata ca va incepe sa retina bani, dar asta era asa, doar de fatada.
Aproape tot ce insemna suflare scriitoriceasca avea datorii mari." Imprumuturile la Fond ajunsesera un soi de renta viagera cu care scriitorii isi puteau intretine linistiti familia sau viciile, pentru ca viata boema are si ea pretul ei.
„Uniunea Scriitorilor nu mai reprezinta scriitorii"
Parerile sint impartite: unii ii ataca pe colegii lor datornici, in general „fraierii" care si-au platit la vreme cotizatiile si datoriile, altii, insa, le iau apararea. Traian T. Cosovei, de pilda, e de parere ca scriitorii care nu si-au onorat datoriile catre Fondul Literar au fost „baieti destepti". Pentru ca, pina la urma, aceia erau banii lor.
„E adevarat ca au murit datori Eugen Jebeleanu, Nichita Stanescu, Virgil Mazilescu, Gellu Naum. Si ce-i cu asta? Ce mai inseamna niste amariti de bani fata de valoarea uriasa a literaturii lor? Cea mai mare datorie a mea a fost de 30.000, dar i-am platit.
Problema, din punctul meu de vedere, nu e cea cu datoriile, mult mai grav este ca acum Uniunea Scriitorilor, organizatie care se vrea de tip sindical, nu ne mai reprezinta. Scriitorii pensionari au ajuns sa primeasca o masa calda de la Liga Culturala Islamica…".
Arhiva a disparut
Singura sursa de venit a Uniunii Scriitorilor este inchirierea Casei Vernescu. Se primesc lunar cam 30.000 de dolari, bani pesin, din care trebuie sa traiasca revistele literare, editura Cartea Romaneasca si, din ce mai ramine, se dau ajutoare scriitorilor ajunsi la cel mai de jos prag al saraciei. „Ar trebui sa ne revina si noua un procent din chiria primita de la Cazinoul Vernescu.
Unde sint banii?", continua acuzator Traian T. Cosovei.
In curind, Uniunea Scriitorilor va deschide un hotel pe strada Caderea Bastiliei, din exploatarea caruia se spera ca si breasla scriitorilor isi va mai putea rotunji veniturile.
In ceea ce priveste arhiva Fondului Literar, cea care ar fi putut scoate la iveala datoriile tuturor scriitorilor, acesteia i s-a pierdut cu totul urma. Directorul economic al Uniunii Scriitorilor, Mihai Chicus, arata cu degetul spre Copyrom, cei care au luat in custodie Fondul Literar, iar Copyrom neaga ca ar avea vreo legatura cu scriitorii, alta decit aceea de a le apara drepturile de autor.
Gabriela Lupu
