Apele, care, in urma cu trei saptamani, aproape ca au sters de pe fata pamantului localitatile banatene de la granita cu Serbia, par sa se retraga. O confirma si specialistii. Incet, spun satenii. Lasa in urma noroaie, hoituri de animale, case daramate. Pete verzi sparg, din loc in loc, monotonia de gri fluid, una cu cerul.
Nu e verdele graului, ci al stufului, la care se adauga oracaitul vesel al broastelor, mirosul si pasarile de balta care s-au cuibarit in zonele inundate. Daca nu te-ai lovi de durerea din ochii oamenilor, ai spune ca e frumos. Un Hristos rastignit pe o cruce de lemn, caruia apele i-au sters chipul, strajuieste intrarea in Foeni.
Pe drumurile roase de ape vezi oameni veniti din toate colturile tarii, sa dea o mana de ajutor. Cativa muncitori incearca sa carpeasca ce-a mai ramas din drum cum stiu ei mai bine, umpland gropile adanci de un sfert de metru cu zgura si piatra. Totul e provizoriu, pentru ca nimic nu-i sigur pana la retragerea completa a apelor. Sigur nu-i nici pamantul pe care calci.
Pasesti atent, ca sa nu te afunzi pana la sold in namol. "Pamantul e imbacsit de apa pana-n temelii", spune un muncitor. "La prima ploaie, se duce de rapa tot ce-am lucrat pana acum". Apele se retrag, deznadejdea oamenilor creste. Locuitorii din Foeni afla de la radio cum le-au decis guvernantii soarta. "Am un radio pe baterii", spune Florina. "De acolo am aflat de ajutoare".
Ca si celorlalti din Foeni, inundatiile i-au distrus casa, gradina si i-au inecat animalele din batatura. Femeia, de 34 de ani, a dormit, zile in sir, in masina pana sa primeasca o camaruta de la Primarie. "Eu si sotul dormim acum pe jos, pe saltele", spune Florina. Vine insa in fiecare zi sa-si mai vada casa, care sta sa se prabuseasca.
In curte, unde apa-ti ajunge inca aproape de brau, au mai ramas niste gaini. Florina le aduce de mancare. Arunca cate o privire in casa. Ca sa-si aminteasca ca, de salvat, nu mai e nimic. Dulapuri de lemn umflate de apa, ziduri crapate, ce lasa sa se vada structura casei, si namol. Pe peretele camerei in care dormeau Florina si sotul ei a mai ramas o icoana.
"N-a vrut barbatu' s-o dea jos", spune tanguit femeia. "Ca zice ca, poate, s-o-ndura Dumnezeu de noi si ne lasa casa". Pe un pat cu asternuturi umede, ce raspandesc miros de mucegai, o pisica isi ingrijeste puii salvati de la inec. E si un acordeon. "Canta fata la el". Florina zambeste. "Acu' e dusa la Timisoara, la rude, ca asa a zis doctorul".
Ca si alti localnici din Foeni, femeia nu mai are incredere ca va primi vreodata materialele de constructie promise de Guvern. "Am auzit la radio de cele 10 milioane pentru sinistrati; noi n-am primit nimic". Florina stie ca nemtii au venit s-ajute satul. "Acum o s-avem si noi apa de gatit, ca de trei zile nu primim decat apa minerala", spune o batranica.
Reprezentanti ai Technisches Hilfswerk, din Germania, care au si experienta inundatiilor din 2002 in tara lor, au adus pompe de evacuare si instalatii de purificare a apei. Calitatea apei e masurata, filtrata si distribuita nemteste - apa potabila si apa menajera separat.
Oamenii din sat spun ca specialistii germani au descoperit ca nivelul de plumb in apa e de 40 de ori mai ridicat fata de limita permisa de lege. "Apa asta au baut-o intotdeauna, pentru ca si-au sapat puturile unde a dat Dumnezeu", explica unul dintre reprezentantii fortelor de ajutorare din partea statului. Angajati ai DSV inca mai culeg hoiturile de animale si pasari care plutesc prin apa.
Numai ieri, au fost adunati si arsi circa 100 de porci morti, abandonati intr-o ferma de la intrarea in Foeni.
