Declaratiile de avere si de interese ale demnitarilor au starnit, cum era de asteptat, valuri de comentarii. Inca o data se dovedeste ca in Romania democratiei "originale" demnitatile sunt foarte rentabile in mare parte din cazuri.
Ocuparea unei functii inalte in aparatul de partid si de stat, cu un salariu bunicel, dar nu exagerat, fara alte surse de venit, aduce titularului o bunastare de invidiat, o avere la care foarte multi dintre cei ce se zbat sa dezvolte o afacere onesta abia daca viseaza. O veritabila insulta la adresa intreprinzatorilor cinstiti, spun reprezentantii patronatelor.
De remarcat si dublul standard cu care sunt tratati patronii si demnitarii. In timp ce primii sunt calcati de controale peste controale, mai ales daca n-au spate politic, ceilalti n-au nici o grija. Eventual sunt iritati de faptul ca trebuie sa-si faca publice averile. In rest, nu-i deranjeaza nimeni.
Si nu-i deranjeaza pentru ca ei insisi si-au facut o lege fara dinti, sesizeaza si reprezentantii societatii civile. Puricatul averii unui demnitar si, mai ales, identificarea surselor acesteia reprezinta un proces extrem de greoi, practic fara vreo finalitate.
De aceea unii dintre alesii natiei isi permit sa completeze declaratiile in bataie de joc, sa le predea cu mari intarzieri, de multe ori incomplete. Cum de la cap se impute pestele, modelul celor de la varf a ajuns cvasigeneralizat. Sa ne amintim, spre exemplu, de tevatura cu averile sefilor mai mari sau mai mici din politie.
Vile, terenuri, masini de lux adunate din salariul de bugetar! Acolo s-au demarat controale, dar rezultatul a fost mai mult o actiune tip "Nufarul". Cu cat era mai ridicat nivelul infractional in vreun judet, cu atat era mai mare averea sefului sau sefilor din politie. Unii dintre cei cu bube-n cap au fost nevoiti sa se pensioneze.
De nici unul insa n-am auzit pana acum sa fie anchetat in legatura cu scandalurile in care a fost implicat. Dimpotriva. S-au pensionat pe bani grei, din bugetul de stat. Adica din salariile de mizerie ale celor pe care ar fi trebuit sa-i apere, in timp ce ei, grangurii, chefuiau cu interlopii ori se implicau in afaceri dubioase.
Iata ce incaierare e pe functii de fiecare data dupa alegeri. O batalie crancena pe fotolii, incepand cu cele de ministru si pana la cele de consilier local sau judetean. Care-i miza? Munca pe branci in folosul tarii, al comunitatii, al cetateanului? Putin probabil, avand in vedere dezastrul in care se afla Romania. Avem exemplul cu inundatiile.
Mii de miliarde de lei au fost date pentru amenajari impotriva apelor, iar la prima viitura mai acatarii - mii de miliarde pagube. Cat despre proceduri standard de interventie in astfel de situatii, zero total. Cine sa le faca? Toti erau la impartit banii.
Trebuia sa vina specialisti din Ungaria sau din Serbia sa salveze ce mai poate fi salvat, pentru ca in Romania nimeni din cei abilitati nu stie ce sa faca. Si nici nu e interesat.
In tarile civilizate exista un statut clar al demnitarului si legi care impiedica imbogatirea dubioasa peste noapte. Sunt verificate si rudele pana la a patra spita. Plus ca intreg sistemul economic e de asa natura croit incat sa limiteze la maximum jaful, evaziunea, obtinerea de foloase necuvenite. Al Capone a murit in puscarie condamnat fiind pentru evaziune fiscala, nu pentru asasinate.
Pentru ca evaziunea e o crima capitala intr-o economie de piata autentica. La noi, legea cu pricina e amanata de ani de zile. Ceea ce inseamna ca mai e mult de furat.
Si se va fura pe rupte cat timp demnitatile vor fi vazute in continuare, de multi dintre cei ce le ocupa sau le vizeaza, doar ca o sursa de venit ocult.
