Comunismul a reprezentat un destin tragic pentru Romania si poporul ei. Ororile comunismului sunt cel putin la fel de tragice ca a celorlalte sisteme de conducere totalitare ale secolului al XX-lea. Sistemul impus de Moscova, dupa al Doilea Razboi Mondial a alienat, in primul rand moral, poporul roman.

Toata intelectualitatea romana, aproape toti politicienii care nu au facut "pactul cu diavolul" au avut de suferit de pe urma temnitei comuniste. Putini au rezistat... Printre acestia s-a aflat si Corneliu Coposu. "Am avut certitudinea ca voi trai momentul eliberarii poporului meu", a marturistit Seniorul de fiecare data.

"Presedintele moral al romanilor", asa cum a fost numit Seniorul, a reprezentat dupa Revolutia romana din 1989 un punct de reper pentru romani, desi esalonul al doilea, venit la putere dupa inlaturarea lui Ceausescu, a incercat sa-l demonizeze pentru ca reprezenta un pericol pentru nomenclatura comunista.

Coposu, mana dreapta a lui Maniu

Pe 20 mai se naste, la Bobota, in judetul Salaj, Corneliu Coposu, fiul protopopului greco-catolic Valentin Coposu si al Aureliei, nascuta Anceanu. Coposu a devenit in 1935 presedinte al Organizatiei de Tineret a PNT din Cluj, el fiind, totodata, colaborator la ziarul "Romania Noua", condus de Zaharia Boila.

Intre anii 1937 si 1940, Coposu a fost numit secretar personal permanent al lui Iuliu Maniu, pe care il insoteste in toate misiunile politice importante. In 1940 primeste titlul de secretar politic al lui Iuliu Maniu, indeplinind aceasta functie pana la arestarea sa si a lui Maniu.

In aceasta calitate l-a insotit la toate negocierile si tratativele purtate cu oficialii occidentali si cu liderii partidelor politice din coalitia antihitlerista. I s-a incredintat cifrul secret al corespondentei diplomatice prin care Opozitia negocia iesirea Romaniei din Axa si intoarcerea ei catre aliatii traditionali.

Avea misiunea de a intretine relatii confidentiale cu reprezentantii Guvernului englez la Liverpool, cu delegatii opozitiei romane care duceau tratative la Cairo, cu emisarii romani de la Stockholm si cu comandamentul militar aliat din Italia (Foggia).

In 1941 o cunoaste pe viitoarea sa sotie, Arlette, fiica generalului Marcovici si a Jeannei Husser. Generalul facuse parte din Cabinetul Maniu, la prima sa guvernare. S-au cunoscut la Constanta, unde Maniu mergea la odihna la hotelul francez, tinut de bunica lui Arlette.

In data de 24 octombrie 1942 se casatoreste cu Arlette (care va fi arestata in 1950 si implicata impreuna cu sora ei, France, intr-un proces inscenat de spionaj; dupa ispasirea a 14 ani de pedeapsa, iese bolnava grav din inchisoare si moare in 1965).

Cariera politica treptata

In anul 1945, Corneliu Coposu devine presedinte al filialei PNT Salaj. Este ales secretar general adjunct al PNT si delegat al partidului la reinstalarea activitatii autoritatii romanesti in Transilvania de Nord. Anul urmator este promovat secretar al Delegatiei Permanente, forul conducator al PNT.

Temnita, un destin tragic

14 iulie 1947 reprezinta un moment tragic pentru Coposu, el fiind arestat impreuna cu intreaga conducere PNT, dupa inscenarea de la Tamadau, desi nu facuse parte din grupul arestat acolo. Pana in 1956 ramane in arest preventiv, fara sa fie judecat. S-a incercat implicarea lui in numeroase procese politice, dar nu a putut fi condamnat din lipsa de probe.

In acest an i se intenteaza un proces de inalta tradare. Este condamnat conform practicilor comuniste la munca silnica pe viata pentru "inalta tradare a clasei muncitoare si crima contra reformelor sociale", iar pana in 1962 ramane arestat intr-un sever regim de izolare la Ramnicu Sarat.

In acest an se imbolnaveste grav ca urmare a tratamentului de exterminare aplicat detinutilor politici si este mutat in Baragan, aplicandu-i-se domiciliul fortat, iar in aprilie 1964 este pus in libertate dupa 17 ani de detentie.

Liderul Opozitiei democratice

Cu doi ani inainte de Revolutie, Corneliu Coposu afiliaza PNT, aflat in clandestinitate, la Internationala Crestin-Democrata (ICD), adresand o cerere lui Jean-Marie Daillet, vicepresedinte al acestei organizatii. Dupa 1990 devine practic liderul opozitiei impotriva Frontului Salvarii Nationale, care cauta sa monopolizeze puterea executiva si legislativa, confiscand Revolutia din decembrie 1989.

Intelegand ca Revolutia a fost furata, Corneliu Coposu va prelua misiunea grea de a conduce Opozitia in Romania postcomunista.

Incepand cu data de 29 ianuarie 1990, devine tinta unei virulente campanii de presa prin care se lanseaza zvonuri pentru compromiterea lui. Pe 27 septembrie 1991 este reales presedinte al PNTCD la primul Congres al partidului, iar intre 1991 si 1993 devine presedinte al Conventiei Democrate Romane.

Cu sase luni inainte de a muri, Seniorul este numit ofiter al Legiunii de Onoare, cea mai inalta decoratie a Republicii Franceze.

Pe 11 noiembrie 1995 inceteaza din viata la Spitalul Universitar din Bucuresti, ca urmare a neoplasmului pulmonar operat in 1994, iar trei zile mai tarziu este inmormantat la Cimitirul Bellu Catolic, fara funeralii nationale, dar sute de mii de romani au venit sa-l conduca pe ultimul drum. Dupa trecerea lui in lumea celor drepti, Coposu a fost numit presedintele moral al Romaniei.

Ticu Dumitrescu: Ororile Comunismului, studiate in scoli!

Constantin Ticu Dumitrescu, a declarat, ieri, ca "normal ar fi fost ca tot ce a insemnat comunismul sa fie o preocupare de baza a Ministerului Invatamantului, ca in scoli, incepand cu scoala primara, sa fie prezentata perioada aceasta a cataclismului comunist. Or, lucrurile sunt tratate superficial".

Pe de alta parte, Ticu Dumitrescu a subliniat ca autoritatile statului trebuie sa dea o declaratie solemna prin care sa fie asumate crimele savarsite in perioada comunista.

"Sa invatam macar de la evrei ca, iata, stiu sa faca acest lucru si, totodata, sa-si ceara iertare de la sutele de mii de familii care si-au pierdut fie un bunic, fie un parinte si de la putinii supravietuitori care se sting din ce in ce mai repede", a conchis Dumitrescu.