Presedintele francez, Jacques Chirac, are un bogat "palmares" de erori politice si da dovada de o atitudine ambigua in ceea ce priveste Uniunea Europeana, scrie Newsweek, care publica pe prima pagina a ultimului numar fotografia lui Jacques Chirac cu titlul "Ultimul dinozaur".

Chirac este al cincilea presedinte al Frantei sub a cincea Republica, iar Constitutia nationala ii ofera prerogative imense, ca si cum ar fi "un Bonaparte democratic". Acest sistem a functionat in perioada lui de Gaulle, a lui Valery Giscard d'Estaing, sau a lui Francois Mitterrand.

Totusi, dupa venirea la putere a lui Chirac, in 1995, intreaga Franta si Europa isi pun o singura intrebare: ce a realizat acesta, comenteaza Newsweek.

Franta traverseaza cea mai slaba perioada de dezvoltare economica de la al doilea razboi mondial, saracia este in crestere, turistii inca viziteaza orase precum Paris, Avignon si Cannes, dar evita cartierele in care cele cinci milioane de musulmani din Franta traiesc in conditii greu de imaginat. Iar Chirac nu a facut lucruri bune nici pentru imaginea Frantei pe plan mondial.

in ceea ce priveste rationamentul politic, istoria sa ca presedinte este marcata de haos. Chiar si sustinatorii sai isi amintesc cu groaza de decizia acestuia de a dizolva Parlamentul, in 1997. El spera ca va castiga o majoritate de dreapta puternica, insa s-a trezit cu un guvern socialist care a impus o limita a numarului orelor de munca, lucru ce s-a adaugat somajului.

in plus, Newsweek aminteste de atitudinea sa fata de razboiul din Irak. in 1998, Blair i-a intins o mana, sprijinind cererea lui Chirac pentru crearea unei politici a afacerilor externe si aparare comune. Saddam Hussein a testat pur si simplu aceasta politica.

in februarie 2003, cand Chirac s-a intalnit cu Blair pe coasta Normandiei, oficiali francezi de rang inalt au declarat ca liderul francez nu va lasa SUA si Marea Britanie sa se implice singure in razboi. Totusi, dupa cateva saptamani, Chirac a creat o imensa surpriza declarand ca va face uz de dreptul de veto in privinta unei implicari a tarii sale sau a ONU in conflict.

in mod public, Chirac isi atribuie rolul unui campion al UE, dar in realitate are un rol ambivalent. El a tratat cu superioritate noile state membre UE ca Polonia si Ungaria, sfatuindu-le sa-i urmeze pe membrii "mai vechi" in ceea ce priveste o gama variata de subiecte, de la relatiile cu Statele Unite la revolutia din Ucraina.

Daca francezii vor respinge Constitutia europeana la 29 mai, se va adauga un nou esec la "palmaresul" lui Chirac, apreciaza Newsweek, care se intreaba daca acesta va urma exemplul lui de Gaulle, care a demisionat in 1969, dupa ce a pierdut un referendum.