Doi dintre actualii parlamentari au fost deputati si in epoca Ceausescu. Senatorul PSD, Traian Novolan, si deputatul PPRM, Iuliu Furo, povestesc pentru Cotidianul cum era viata de „reprezentant al poporului" in Legislativul comunist si cum se desfasura asa-zisa campanie electorala.
Desi spun ca din cauza sistemului de atunci nu prea puteau face nimic, nici acum, alesi prin vot liber, acestia nu prea au nici un fel de activitate.
„Am fost doi pe un loc. Eu si un secretar de partid de la intreprinderea vecina de utilaj chimic. Am cistigat eu", isi aduce aminte Traian Novolan despre cum si-a inceput activitatea legislativa de doua mandate ca deputat de Dimbovita intre 1975 si 1985. Novolan a fost director al intreprinderii Arctic Gaesti din 1974 pina in 2000.
Colegul sau de atunci si de acum, Iuliu Furo, fost vicepresedinte al Consiliului National al Organizatiei de Pionieri si secretar de stat la Ministerul Invatamintului si Educatiei intre 1980 si 1990, a fost mai putin norocos. El nu a reusit sa prinda decit un singur mandat ca deputat de Brasov intre 1980 si 1985, insa a avut parte de o lupta mai strinsa.
„Am candidat impotriva lui Szilagyi Dezideriu, fostul redactor-sef al revistei de limba maghiara Elore si membru al Comitetului Central al PCR. E clar ca avea din start un avantaj, insa spre surprinderea mea, eu am iesit cistigator", descrie Furo simulacrul de competitie care avea loc intr-un regim totalitar.
Furo: „Trebuia sa te vada lumea ca esti intreg"
Exista si campanie electorala. Dura trei saptamini si consta intr-un pelerinaj prin cele mai importante localitati ale circumscriptiei in care candida pretendentul.
Intilnirile cu electoratul in asa-numitele actiuni de campanie electorala erau organizate de organele locale ale partidului, care „mobilizau" lumea la Caminul Cultural din localitate, dupa care anuntau candidatului data si ora la care trebuia sa fie prezent. „Campania era o formalitate, pentru ca era organizata de Consiliul Popular Judetean.
Era inodora si incolora, facuta mai mult sa te vada lumea ca esti intreg", povesteste Iuliu Furo.
1.000 de lei, salariu de deputat
Nici sedintele din Marea Adunare Nationala nu se desfasurau altfel, rolul deputatilor fiind mai mult formal.
Ei se intruneau in sedinta de doua ori pe an, in iunie si februarie si votau la gramada proiectele de lege propuse de Consiliul de Ministri, iar pentru asta primeau 1.000 de lei pe luna si 200 de lei indemnizatie de sedinta, beneficiind si de gratuitate pe mijloacele de transport in comun.
Nu era nevoie de vot secret sau cu bile, pentru ca nu exista deputat care sa se impotriveasca vreunei propuneri. Desi, conform Regulamentului de atunci, deputatii puteau avea initiative legislative, nici unul nu se incumeta la o asemenea afirmare.
Deja era o realizare daca un deputat reusea sa ia cuvintul in sedinta. Dintre cei doi doar Traian Novolan a reusit o data sa ia cuvintul in plen. Evident, cei care luau cuvintul nu erau nevoiti sa-si pregateasca un discurs. Acesta era pregatit de conducerea partidului.
Au ramas doar la vorbe
Treburile s-au schimbat de cind cei doi sint parlamentari in actualul sistem. Acum Iuliu Furo conduce detasat in domeniul activitatii parlamentare, el avind peste 20 de luari de cuvint in Plenul Camerei Deputatilor, spre deosebire de colegul sau pesedist care nu are nici una.
Desi acum nu mai exista nici o opreliste in ceea ce priveste initiativa legislativa, nici unul dintre cei doi parlamentari nu a avut vreuna, de cind sint parlamentari in noul sistem democratic de dupa 1989.
