Ancheta Academiei Catavencu

Revolutie in Judecarassik Park

de     Academia Catavencu
Miercuri, 25 mai 2005, 0:00


N-o sa incep cu banalitati de genul: in Romania, de 15 ani, n-a cazut nici un cap de barosan corupt; din cauza asta, Romania a devenit campioana europeana la coruptie; coruptie care a atins stadiul de „stat captiv" sau de „coruptie institutionalizata"; ca intr-un guvern care devine parte a unor grupari mafiote se dau lovituri de dimensiuni comparabile cu bugetul unui minister (vezi atribuirea

prin incredintare directa a unor contracte de miliarde de euro, sume care acopera „comisioane" de peste 50%); ca, in sfarsit, gaurile de ordinul miliardelor de euro se regasesc in gaurile din nivelul de trai, in cresterea somajului, in cosul zilnic, in factura de curent. Nimic din toate astea. Doar invitatia de a reveni la prima propozitie: „n-a cazut nici un cap de barosan".

Daca ar cadea un cap de ministru corupt, accesul Justitiei la crima organizata ar fi deschis.

In ce ma priveste, trebuie sa-mi declar un viciu de atitudine: prezumtia de nevinovatie fata de ultimii guvernanti nu mai opereaza. Cred cu toata convingerea ca mandatul cuplului Iliescu-Nastase a impins coruptia la forma ei cea mai structurata si eficienta.

Cuplu care, desi si-a consumat relatia la limita divortului, a fost foarte eficient si coeziv cand s-a pus problema protectiei fata de actiunea legii. O hora a mafiotilor care incepe cu insasi croirea legilor in asa fel incat sa nu cumva sa sifoneze costumele Armani; apoi, pentru paralizarea legii, Rodica Stanoiu a fost un balaur respectat de toate taberele.

Sistemul Justitiei a fost cladit pe 3 principii: haos, arbitrar si muschi. Haosul instantelor (paralizate de cantitatea dosarelor, cu judecatori aflati intr-o eterna culpa); subordonare ierarhica sau anarhica fata de muschiul guvernantilor si muschiul propriu-zis. Muschi care s-a simtit in spaima fata de SIPA si in plonjonul de la etaj al procurorului Panait.

Cu un asemenea mecanism, Romania era intr-un echilibru mafiot perfect.

Numai inconsecventa guvernarii, care a optat schizofrenetic pentru intrarea in Europa, a dezechilibrat putin sistemul mafiot. Asa s-a intamplat ca, spre (neasteptatul) sfarsit al mandatului sau, Nastase sa fi dezlegat o veriga a lantului, de-au scapat la butoane niste neaveniti din societatea civila.

Concret, atunci, in ultimele luni ale lui 2004, cele 3 legi care reglementau sistemul Justitiei au fost sensibil ameliorate. Au fost pastrate, normal, cateva fitile de securitate. Unul, important, a fost rezerva de cadre: grupul de rezistenta al famigliei s-a regrupat in Consiliul Superior al Magistraturii (CSM).

Altul a fost consolidarea rolului de paznici credinciosi ai mafiei al celor doua Parchete. Doi sefi de incredere, sefi de vigilenta carora, in virtutea principiului subordonarii ierarhice, n-a scapat in instante nici un dosar cu adevarat mare; varful performantei a fost cazul RAFO-Iacobov, un pisc inalt ca Tampa sub Bucegi.

Pe Fagarasii Dan Ioan Popescu, Miron Mitrea sau Adrian Nastase nici nu se pune problema sa se cocoate vreuna dintre cele doua santinele: Ilie Botos si Ioan Amarie. Doi barbati, da, din cei cu ouale depuse in frigiderul lui Nastase. {i, in sfarsit, ramificatiile de siguranta din instante – presedintii – instalati de pe vremea Rodicai Stanoiu.

Oameni de incredere, cum e, de exemplu, doamna Huza, presedinta Tribunalului Bucuresti, descrisa de presa ca fiind un adevarat incubator de coruptie in randul magistratilor.
Cam cu bagajul asta s-a trezit noul ministru al Justitiei, Monica Macovei, pe peronul de Europa. Pe bilet e scris pretul: dovada ca Romania a devenit eficienta in combaterea coruptiei. De la bun inceput a fost limpede ca ministrul raspunde de ceva ce nu poate controla.

Iar cu rinocerii blindati din CSM si cele 2 Parchete nici nu exista vreo sansa ca Justitia sa poata asterne macar 2-3 dosare de mare coruptie la picioarele comisarilor europeni. Consecinta tehnica este din nou foarte nemilos definita: in absenta capetelor de corupti, se activeaza clauza de salvgardare.

O perspectiva cu atat mai excitanta cu cat, dupa Romania si Bulgaria, probabil ca extinderea Uniunii va intra intr-o lunga pauza. Vorbim, asadar, despre ultimul vagon al ultimului tren.

Cum te simti privind un mecanism care ticaie fatal si asupra caruia nu ai cum sa intervii? Pai, te hotarasti sa intervii. O operatie delicata, odata ce societatea civila militase si aproape reusise sa restranga rolul ministrului Justitiei in controlul Justitiei. Aici se aplica dureroasa sintagma a „imixtiunii politice" in actul Justitiei.

Cum, deci, sa intervii, fara sa te amesteci? Mai ales ca exista un precedent: la venirea CDR la putere, ministrul Justitiei de atunci, Valeriu Stoica, a modificat legea pentru a-si crea posibilitatea schimbarii procurorului general. Schimbarea nu a adus nimic nou, in schimb, de mecanism a profitat PSD-ul cand l-a instalat la conducerea Parchetului General, in 2000, pe celebrul Joita Tanase.

E o provocare paradoxala la care ministerul a raspuns prin proiectele de modificare a celor 3 legi ale sistemului judiciar.

Modificarile propuse inseamna, in intentia Monicai Macovei, introducerea a doua principii: principiul eficientei actului de Justitie si principiul responsabilitatii pentru actul deJustitie. |ntr-o sintagma concentrata, se asigura magistratilor independenta cu responsabilitate. Sa trecem in revista cateva modificari dintre cele care dor mai tare:
– Sefii de instante si Parchete vor da concurs pe posturi (azi, ei sunt numiti de CSM pe baza CV-urilor) – concursul va viza cunostinte de management.
– Procurorii generali ai Romaniei si adjunctii lor sunt numiti pentru un mandat de 3 ani, de presedintele Romaniei, la propunerea ministrului Justitiei, cu avizul CSM – asta-i subiectul cel mai fierbinte. Situatii similare sunt regasite in Danemarca, Finlanda, Suedia, Germania, Spania, Portugalia, Polonia, Cehia, Estonia, Slovenia, toate tari membre ale UE.
– Revocarea procurorilor generali ai Romaniei urmeaza aceeasi procedura; asta inlocuieste cea mai mare aberatie din legea existenta: revocarea procurorilor generali din functie nu se poate face, acum, decat disciplinar; iar diagnosticul de indisciplina nu poate fi pus decat de un colegiu condus invariabil de un procuror general; legea noua introduce, pe langa criteriul disciplinar, si pe cel al

eficientei; legiuitorul promite o descriere detaliata a criteriilor eficientei; pentru ceilalti procurori, CSM-ul e tatic, dar tot in baza unor criterii de eficienta.
– Si, ca sa chiar explodeze tara, procurorii primesc dreptul sa denunte abuzurile comise de superiori la CSM sau direct in instanta de judecata; aceasta prevedere pune capat blocarii istorice a dosarelor de mare coruptie in fisetele procurorilor generali. Mai ales ca se extinde distributia aleatorie a dosarelor si asupra Parchetelor.
– Un articol sanitar prevede igienizarea CSM de incompatibili: marii rechini de salarii trebuie sa aleaga daca raman in CSM sau presedinti de instante (mai mult de jumatate dintre membrii CSM sunt in situatia tip Huza: lacoma doamna incaseaza salariul de magistrat si indemnizatiile de presedinte de instanta si de membru CSM, de te miri cand mai are timp lumea sa o acuze ca fura).
– Toti magistratii trebuie sa-si declare conflictele de interese, ba trebuie sa-si aduca aminte si daca au colaborat cu Securitatea; nasol, se interzice explicit apartenenta la partide politice.
– Conditia de vechime pentru promovari si functii de conducere a fost modificata drastic pentru a permite tinerilor magistrati sa acceada in structurile de decizie. La |nalta Curte s-a redus de la 18 ani la 10 ani (cat sa nu mai fie conditie sa fi fost judecator pe vremea lui Ceausescu), iar la instantele inferioare, in ordine, de la 15 la 8, de la 12 la 6 si de la 8 la 4 ani.
– Varsta de pensionare se reduce si ea: privilegiul de a „lucra dosare" si dupa 70 de ani va fi inlocuit cu cel de a depana amintiri nepotilor incepand cu varsta de 58 ani, pentru femei, si 62 pentru barbati, adica asa cum este pentru majoritatea poporului.

Mai mult, ramanerea in functie dupa varsta de pensionare devine imposibila (la fel si stocarea pensiei alaturi de indemnizatia de magistrat) – huideo, se golesc, frate, |nalta Curte si Curtea Constitutionalaaaa.
– (o lista mai generoasa a modificarilor gasiti la www.just.ro)

Ministrul Justitiei propune, asadar, o revolutie a sistemului Justitiei, iar revolutiile, in general, presupun ciocniri sangeroase.

Principalele forte azvarlite in lupta de reactiune au fost, destul de transparent, cei direct vizati: membri ai CSM care nu vor sa cedeze nici controlul, nici avantajele, nici pozitia; legea ii elimina din start pe cativa, altii trebuie sa renunte la sefia din instante; sefii de instante nu concep sa dea concurs pentru promovare.

Lupta s-a dus pe doua planuri: boicot tehnic si acuzatii politice. Boicotul a insemnat trasul de timp.

Presedintele CSM, dl Dan Lupascu, stie foarte bine ca daca proiectele de legi nu apuca sa treaca iute, nu ramane timp pentru implementare; de altfel, strategia a inregistrat deja un succes: in strategia ministerului, termenul pentru trecerea noilor legi era luna aprilie; dead line-ul cel aprig este, insa, luna septembrie, cand vin europenii pentru evaluare.

|n prezent, presedintii de instante au convocat adunarile generale; modelul Huza ramane exemplar: magistratii din Tribunalul Bucuresti au fost obligati sa voteze la pachet daca sunt sau nu de acord cu toate modificarile; cativa au scapat cu fuga.

|n paralel, ministerul a organizat intalniri directe cu magistratii; la Iasi, Monica Macovei a infruntat o opozitie ostila; la Cluj, Oradea, Satu Mare, ministrul sau reprezentantii sai au castigat sustinatori. Ce mai, atmosfera de campanie electorala.

Cateva ziare au iesit la baioneta contra reformei, altele sunt angajate in sustinere; pe televiziuni, intalnirea cea mai spectaculoasa a fost la TVR 1, unde Monica Macovei l-a avut in fata pe Dan Lupascu – CSM-istul a acuzat lipsa de constitutionalitate a unor modificari, dar nu a reusit sa indice articolele din Constitutie faultate.

Ei, si, in sfarsit, a iesit si Adrian Nastase la bataie cu o scrisoare adresata comisarului european pentru justitie Franco Fratini. Problema lui Nastase ramane faptul ca e Nastase, brand bine cunoscut de europeni cand e vorba despre independenta Justitiei – nu degeaba au devenit Justitia si coruptia probeme pentru integrarea Romaniei.

Cristian Diaconescu, fostul ministru al Justitiei, a declarat pentru acest text ca principial nu poate fi de acord cu interventia ministrului in numirea procurorilor generali, iar tehnic, nu crede ca sistemul Justitiei va face fata unui proces de promovare pe baza de concursuri intr-un timp atat de scurt. Nu a pomenit nimic despre coruptie.

Boicotul va fi rezolvat prin trecerea legilor prin asumarea raspunderii guvernamentale. Noi trebuie sa ne raspundem daca e bine ca Monica Macovei va propune viitorii procurori generali. |n locul actualelor frane. |n ce ma priveste, raspunsul l-am mai dat: pana la problema principiala, revolutia, atata cata a fost in ‘89, nu s-a incheiat.

Cumva trebuie sa scapam de alde Suculeanu, Piciorus si alti procuzaurieni. Poate reusim la incercarea asta. Alta nu cred sa mai apucam.

Mircea Toma















34 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Sâmbătă