Virgil Magureanu, fost rezident al Securitatii, a condus Serviciul Roman de Informatii timp de sapte ani. El este cel care a infiintat institutia cea mai controversata in Romania postcomunista, imediat dupa conflictul interetnic de la Tirgu-Mures din martie ‘90.

A fost prezent la toate evenimentele importante din timpul si de dupa Revolutie, procesul sotilor Ceausescu, primele mineriade si a fost implicat in scandaluri publice care legau numele sau de politica sau de lumea afacerilor, interceptari de convorbiri telefonice, dosarul "Jimbolia".

La inceputul anilor ‘90, cind Corneliu Coposu a fost acuzat de colaborationism cu fostul regim, Virgil Magureanu a dezmintit zvonurile si tot el a limpezit, 13 ani mai tirziu, raporturile lui C.V. Tudor cu Securitatea.

Unii il cred inca in spatele combinatiilor politice. Altii spun ca e doar un artificier. I-a ajutat pe Ion Iliescu, Emil Constantinescu si Traian Basescu. Sustine ca SRI s-a reformat intr-o mai mare masura decit SIE si serviciul armatei. Isi reproseaza insa ca nu eliminat securistii care nu s-au adaptat democratiei.

SRI a fost criticat ca succesor al Securitatii mai mult decit SIE sau Directia Generala de Informatii a Armatei (DGIA).

Dupa ‘89, contraspionajul intern a fost cel mai mult sub lumina reflectoarelor. Erau nume sonore din conducerea fostei Securitati, grav implicate in acuzatii si procese, odioase in ochii opiniei publice.

Populatia avusese mari probleme cu doua departamente ale Ministerului de Interne, cu Militia, unde erau figuri de-a dreptul sinistre, care au fost, nu cu mare viteza, indepartate, si cu Securitatea unde multi facusera, si a fost dovedit, politie politica.

SIE a beneficiat, in schimb, de un con de umbra protector, nu a atras atentia opiniei publice si pentru ca operatiunile acestuia se desfasoara mai mult in afara granitelor Romaniei.

Nu fiindca in SIE nu erau destule figuri depasite de istorie si cu o reputatie discutabila. In schimb, acuzatia de politie politica era mai putin verosimila si de mai mica urgenta in privinta cadrelor armatei. Serviciul armatei, reformat sau nu, a beneficiat de un scut protector, de lozinca din decembrie 1989 "Armata e cu noi".

Acolo ar fi putut sa nu existe nici un fel de reforma pentru ca nu exista nici un fel de presiune.

Marea Britanie a anuntat ca va rupe relatiile cu Romania

Ev. Zilei: Presiunea opiniei publice a avut un efect benefic.

Virgil Magureanu: Da, se poate spune ca ne-a impins spre o reforma radicala. Dar si un efect neplacut: SRI a fost confundat cu Securitatea. Oricum, presiunea institutiilor statului a fost, in ce ne priveste, mult mai mica decit cea a opiniei publice.

In pofida faptului ca SRI a adoptat imediat dupa infiintarea sa Legea sigurantei nationale si cea de organizare si functionare a serviciului, nu toti lucratorii s-au adaptat legilor, unii au constatat ca le este imposibil sa raspunda cerintelor unui stat democratic, inertia aparatului era deosebit de mare.

Poate ca e si slabiciunea mea ca nu i-am dat afara pe toti citi ar fi trebuit din capul locului si sint gata sa mi-o asum. Nici nu vad cum m-as putea disculpa daca pe oamenii care aveau o viziune strimba nu i-am putut indeparta in intregime. In destule cazuri, atitudinea noastra a fost doar o reactie la evenimentul negativ odata intimplat.

Vezi cazul Berevoiesti (documente din arhiva SRI au fost distruse partial intr-o groapa in comuna Berevoiesti - n.r.).

Ev. Zilei: Ce-a fost Berevoiesti?

Virgil Magureanu: Incompetenta si diversiune. A fost o incalcare grosolana a prevederilor referitoare la modul de distrugere a documentelor care nu fac obiectul arhivarii. Mi s-a spus ca sint documente care au fost deja arhivate, erau duplicate.

Dar si o diversiune pentru ca efectele operatiunii par sa fi fost calculate cu scopul de a mari neincrederea in serviciul nostru si de a compromite noul SRI.

Nu am date ca in Berevoiesti si-ar fi bagat coada servicii straine. Suspiciunea cea mai mare se indreapta catre interiorul institutiei nou-infiintate, catre cadre care se pregateau sa dea o lovitura SRI.

Ev. Zilei: Au mai fost si alte diversiuni?

Virgil Magureanu: Da, dar de mai mica amploare. Au fost tentative de a ma marginaliza, de a ma izola. Terasa Anda (un echipaj al SRI a fost surprins filind doi ziaristi - n.r.) a fost o incercare de a ma scoate din mina. Sa va mai spun o intimplare din primavara lui 1993.

Ma pomenesc cu ambasadorul Marii Britanii care-mi spune ca SRI il hartuieste, ca a pus o sticla la capul patului si a gasit-o cazuta sau un ceas pe care l-a gasit invers. Eu m-am gindit ca vrea sa-si bata joc de mine. Dupa un timp ne-am dat seama ca vor sa puna SRI-ului in spate operatiunea de hartuire a personalului britanic.

Primesc din partea ministrului de externe Melescanu o scrisoare in care Marea Britanie ameninta cu intreruperea relatiilor diplomatice. Am cerut explicatii la oamenii mei, care, ca de obicei, mi le-au dat in doi peri.

Ce-i asta, cine a facut-o ca sa arunce vina pe noi? Am confectionat un raspuns - si e posibil sa fi fost adevarat - ca serviciile din Est au pus-o la cale pentru a nu ne intari relatiile cu occidentalii. Am facut un material scris, i-am convocat si pe cei de la ambasada americana si m-am dus la Londra.

Celac (Sergiu Celac era ambasadorul Romaniei la Londra - n.r.) m-a dus la liderul unei camere a Parlamentului si la lordul Julian Emery, un personaj foarte influent politic si iubitor al Estului. Pe aceasta baza am spart gheata incercind sa le explic ca nu noi sintem cei care ne pretam la diversiuni la adresa personalului britanic.

Eu ma intreb, in conditiile in care tot timpul noi eram cei vinovati - si nu intotdeaua fara vina -, cum sa mai ramina loc celor din Vest sa se ocupe de celelalte servicii.

SIE si armata au rotit cadrele

Ev. Zilei: A existat o presiune internationala asupra reformarii serviciilor?

Virgil Magureanu: As zice aproape ca nu i-a interesat. Erau concentrati pe cadrele SRI preluate de la Securitate. De aceea i-am si chemat in ajutor sa ne elaboram legile dupa modele occidentale. Dar la SIE si la armata era mult mai simplu sa prezinti date eronate.

Sa spui, uite, iti prezint un grafic cu oamenii care au fost schimbati, cind de fapt acei oameni erau mutati in alta schema, rotiti si nu indepartati sau pusi in legatura cu propriile fapte, unele chiar atentind la siguranta nationala. Unii si-au insusit bani, altii erau banuiti pentru modul in care au gestionat fonduri din operatiunile de afara.

Prin ‘91-’92, SIE, prin Ioan Talpes, incepuse cu vizitele la Washington, cu dosare ale unor ofiteri prezentati partii americane ca perfect conspirati. Ni se cerea si noua avizul si ni se spunea ca americanii preseaza pentru "a-i da in git" pe unii si pe altii care sint acolo.

Erau pe acele liste oameni care nu au facut actiuni de spionaj impotriva SUA, i-ar fi descoperit americanii, erau oameni care s-au integrat perfect acolo si care au adus chiar beneficii relatiei reciproce si au si contribuit la operatiuni punctuale. Dar in final au fost deconspirati.

Ev. Zilei: I-a dezinformat pe americani?

Virgil Magureanu: Nu, omul pleca cu mapa, pe asta doar si-a construit cariera. Pai, daca te duci pe teritoriul unui fost inamic si ii pui in brate documentele, prost sa fii si sa nu le primesti. Sigur ca le-au asimilat pe unele.

Dar sa vezi intimplare! Acum citiva ani, Sergiu Nicolaescu declara cum ca SRI ar fi predat acele documente americanilor. L-am sunat pe Talpes care mi-a spus ca va vedea ce se intimpla, ca trebuie sa se inceteze.

Dupa o vreme a recunoscut ca numai el putea sa le dea pentru ca americanii le asteptau. Dar nu a facut o dezmintire publica, asteptind sa vada ce iese.

"Timofte, omul ideal pe care sa-l puna sa raspunda la comenzi"

Ev. Zilei: V-au vinat multi functia?

Virgil Magureanu: Au fost destui care au fost atrasi de mirajul acestei functii, care credeau ca sint atotputernic.

Ev. Zilei: Ati intrat vreodata in conflict cu Ion Iliescu?

Virgil Magureanu: Ce-ar fi sa-l intrebati si pe el. Raspunsul meu este da, am avut multe divergente cu Ion Iliescu. Am avut chiar o cearta groaznica, plecind de la niste stari de lucruri care se intimplau, iar el a fost in dezacord cu solutiile propuse de mine. M-am simtit chiar jenat ca vorbesc asa cu seful statului.

Ev. Zilei: A incercat sa va schimbe?

Virgil Magureanu: Da, s-a pus problema schimbarii mele chiar cu prilejul de care v-am vorbit.

Ev. Zilei: Cu cine?

Virgil Magureanu: Cu dnii Timofte sau Talpes. Umbla vorba prin tirg, si stiti ca la mine zvonurile ajungeau mai intii, ca i-ar fi spus lui Talpes sa vina el la SRI in locul meu. Si Timofte era o varianta serioasa pentru ca-i placea dlui Iliescu.

Ev. Zilei: De ce-l placea?

Virgil Magureanu: Deja incepind din ‘92, ‘93 el ii inculcase ideea ca e solutia cea mai potrivita. Timofte are o calitate pe care eu recunosc sincer ca n-o am. Este un tip la locul lui, obedient, deloc tifnos, foarte civilizat. Era omul ideal pe care sa-l puna ca sa raspunda la comenzi.

Ev. Zilei: Cum l-ati ajutat pe Emil Constantinescu sa cistige alegerile din 1996?

Virgil Magureanu: L-am ajutat fara sa implic institutia absolut deloc. Am facut in asa fel incit fortele politice care l-ar fi putut spijini, PD adica, sa vina alaturi de Emil Constantinescu si de fortele care-i sustineau candidatura. Daca nu as fi actionat in felul acesta nu s-ar fi putut cistiga alegerile din 1996.

Ev. Zilei: L-ati ajutat pe Traian Basescu sa cistige alegerile din 2004?

Virgil Magureanu: Nu, nici n-as fi avut mijloacele. Capacitatea lui Basescu de a inclina el balanta era mult mai mare decit a lui Emil Constantinescu.

Ev. Zilei: Dar i-ati fost aproape.

Virgil Magureanu: In orice caz nu i-am fost ostil.

Ev. Zilei: Sfaturi, informatii despre oamenii din jurul lui?

Virgil Magureanu: I-am oferit asistenta de care era nevoie, fara ca eu sa ma implic. Da, am avut discutii despre acesti oameni, dar au fost mult mai rare si sint nevoit sa nu comit o indiscretie. L-am avertizat in legatura cu cineva care-i este foarte apropiat, n-a luat in seama avertismentul meu, mai mult, s-a suparat pe mine.

Ev. Zilei: Care sint acum relatiile dv. cu fostii si cu actualul presedinte?

Virgil Magureanu: Inexistente.

Cadre din armata au facut un joc dublu

Ev. Zilei: A fost armata cu noi in decembrie 1989?

Virgil Magureanu: Armata a fost apreciata pozitiv, pe buna dreptate, dar cam prea global, ca fiind instrumentul care a facut sa incline balanta evenimentelor din decembrie ‘89.

Or, pe fondul informatiilor pe care le detinea si pe care le aveau unele dintre unitatile sale speciale, despre care astazi stim incomparabil mai multe, s-ar fi putut ridica suspiciuni grave.

Procesul lui Ceausescu, graba cu care a fost ucis, s-a facut fara sa se tina cont ca vinovatii, pentru ca pe strada se tragea, erau altii. S-a spus, si stim cine a spus-o, ca dupa moartea lui, focurile de pe strada s-ar fi calmat. Nu e adevarat. Nu intimplator au fost victime atit de multe. Anchetele au fost facute doar ca sa nu se spuna ca nu s-au facut.

Aceasta confuzie, deliberat intretinuta, se mentine pina azi pentru a nu fi elucidat ce s-a intimplat si nu au fost impartite nici vinovatiile, nici pedepsele.

Ev. Zilei: Armata a facut un joc dublu?

Virgil Magureanu: Nu cred ca armata ca institutie a facut un joc dublu, dar pot afirma ca unii comandanti, fie din prostie, fie cu rea intentie, au facut joc dublu.

Ev. Zilei: Dar au ramas in structurile armatei.

Virgil Magureanu: Majoritatea dintre ei da. Si azi unii sint in pozitii importante, desi trecutul lor din timpul Revolutiei nu s-a clarificat.