Am luat parte in 2002 la un simpozion unde l-am ascultat, intre altii, pe Ioan Talpes, fost sef al spionajului romanesc din 1992 pana in 1997, care a rostit atunci o fraza care m-a urmarit multa vreme (citez din memorie): „Dumneavoastra, a spus Talpes, stiti ca eu nici acum nu pot sa va spun tot ce cunosc despre mineriada din iunie ’90?!".

M-am tot intrebat ce secrete incendiare poate detine Talpes si, mai ales, de ce nu se gaseste nimeni sa-l determine sa le faca publice din moment ce se presupune ca erau de acut interes national? Mi-am reamintit zilele acestea de vorbele lui Talpes care, intrebat cine sunt „prietenii" din PSD care l-au cultivat pe Omar Hayssam, a raspuns: „Daca cei care sunt obligati sa se pronunte nu o vor face,

voi spune eu cine sunt!". Iarasi am cazut pe ganduri, neintelegand ostentatia cu care informatii legate de astadata in mod explicit de un complot terorist pot fi tinute la secret.

Fie ca braveaza, fie ca spune adevarul, Ioan Talpes are la purtator o tolba cu mistere private si nici o institutie nu se simte indreptatita sa-i explice ca nu e decat o persoana publica si nicidecum un seif inaccesibil al neamului. Talpes a interpretat nestingherit acest rol de personaj enigmatic a carui identitate pentru uz extern parea una de camuflaj.

Angajat in combinatii tenebroase in urma carora, ca in basme, cadea un cap, dar cresteau trei in locul acestuia, Ioan Talpes a fost mereu intangibil. Protejat de Ion Iliescu, tolerat de Emil Constantinescu, Talpes a reusit sa-si intareasca reputatia de ins care stie prea multe pentru o lume politica atat de mica.

A depasit barbateste scandalul legat de unul dintre prietenii sai, istoricul american W.K. Treptow, pe care, in pofida unor presiuni initiale asupra Justitiei, nu l-a putut totusi feri de condamnarea la inchisoare pentru pedofilie. Controversata pentru unii, clara ca lumina zilei pentru altii ramane relatia lui Talpes cu O. Hayssam.

Daca ar fi sa-i dam crezare fostului ministru de Interne al PSD Ioan Rus, Talpes, adica si Iliescu, precum si intregul CSAT ar fi fost informati inca din 2001 despre unele miscari dubioase ale lui Hayssam. S-ar parea ca si SRI ar fi trimis in 2002 avertismente similare spre Cotroceni.

Rezultatul? Potrivit acelorasi surse, Hayssam ar fi fost mentinut in alte delegatii prezidentiale in strainatate ale lui Ion Iliescu, ba, chiar ar fi vizitat una din societatile omului de afaceri sirian. Ajungem, in fine, la petrol: un miros pentru care Talpes manifesta o atractie aparte.

Comentand contextul privatizarii Petromidia, directorul general al Rompetrol, Dinu Patriciu, a spus, la un moment dat, ca „ni s-a cerut sa fuzionam cu Rafo Onesti sub amenintarea ca vom avea foarte multe de suferit daca nu acceptam aceasta fuziune". Cererea n-a fost, cum se stie, onorata.

Ca un facut, pe masa fostului consilier prezidential Talpes aterizeaza un Memorandum privind pretinse ilegalitati comise de compania condusa de Patriciu in faza de post-privatizare a Petromidia. S-ar parea ca multe date din acel Memorandum se regasesc in mod curios si in ancheta desfasurata de Parchetul General. Itele se complica insa si mai tare.

Grupul Rompetrol da un comunicat din care reiese ca in vara lui 2004 intre Ioan Talpes si un fost membru al Consiliului de Administratie al Rompetrol s-ar fi purtat o asidua corespondenta: „Acum, se afirma in amintitul comunicat, au fost facute la adresa Rompetrol acuzatii la fel de nefondate si cuprinse in aceasta corespondenta.

Prin urmare, documentele care stau la baza acuzatiilor nefondate impotriva Rompetrol isi au originea in aceeasi sursa: Generalul Ioan Talpes". In fine, Talpes isi da demisia din PSD si isi ofera serviciile presedintelui Basescu. Rezulta ca ar fi fost refuzat.

Inacceptabil de numeroase semne de intrebare ridica activitatea acestui personaj care s-ar afla, aparent, in miezul mai multor intamplari rele ale democratiei romanesti.

Cum aventurile intunecate in care distingem silueta lui Talpes sunt, pana la proba contrarie, doar niste naluciri ale unei prese vesnic exaltate, nu ne ramane decat sa acceptam ca avem a face cu o specie de James Bond dambovitean. Adica un Talpes. Ioan Talpes.