Un spectru bantuie politica romaneasca: este spectrul guvernarii CDR.
De cateva zile, declaratiile belicoase la scena deschisa facute de politicienii PD si PNL, tensiunile dintre Traian Basescu si PNL au readus in memoria colectiva trista istorie a coalitiei care a guvernat intre 1996-2000, sanctionata fara mila de electorat nu atat pentru modul in care a administrat treburile tarii, cat pentru interminabilele dispute interne.
Vazand ce se intampla acum, am putea conchide ca politicienii democrati si liberali nu au invatat nimic din experienta alegerilor din 2000. Nu cred insa ca lipsa de memorie este sursa tensiunilor actuale, ci dimpotriva o excelenta memorie a unor strategi politici care nu se afla in interiorul Aliantei D.A., insa o pot manipula cu ajutorul verigilor slabe din interiorul ei.
La prima vedere, vina pentru disensiuni ar fi egal impartita intre PD si PNL. La o analiza mai atenta insa balanta lipsei de loialitate inclina in „favoarea" PNL. Cu greu se poate imagina un atac mai josnic decat cel executat de Ludovic Orban pe scena teatrului din Brasov, la sfarsitul saptamanii trecute.
Povestea lui „Mos imparat" (a se citi Traian Basescu), acceptat in casatorie de „printesa" PNL, dar tributar proastelor sale obiceiuri, si anume de a trisa la „barbut, septic si pocher", bate toate recordurile de mitocanie politica. Este trist ca nu a fost sanctionat prompt de premierul Calin Popescu-Tariceanu, aflat chiar la prezidiul distinsei adunari princiare.
Imediat dupa aceea a urmat scandalul consiliilor de administratie ale SRR si SRTV, in care PD a jucat incorect, si cel al comunitatii nationale de informatii, care sugereaza cel putin un joc dublu al liberalilor si trebuie privit ca un semnal de alarma. Indiferent daca suntem sau nu de acord cu infiintarea acestei comunitati, in acest moment este clar ca o mana de parlamentari liberali
s-au aliat cu PSD pentru a-l sabota pe Traian Basescu si ca proiectul nedefinitivat al legii CNI a ajuns in presa printr-un act de tradare. In fond era vorba de un document de lucru, supus dezbaterilor si amendarii. Orice s-ar spune, nu presedintele este cel care a jucat incorect.
Cum nu el este de vina ca o parte din liberali s-au facut de ras insotindu-l pe Dinu Patriciu la Parchet, asa cum facusera PSD-istii cu Gabriel Bivolaru, si ca din randurile acelorasi liberali au plecat insinuarile unui amestec prezidential in ancheta.
Ne-au revenit atunci in memorie zvonurile potrivit carora mai multi parlamentari liberali ar fi platiti pe statele Rompetrol, precum si articolele de presa care sustineau ca intre Patriciu si Adrian Nastase relatiile ar fi mai mult decat cordiale.
Ca sa vorbim pe intelesul lui Ludovic Orban, se cuvine sa spunem ca „printesa" PNL nu este tocmai usa de biserica si nu odata i-au fugit ochii spre castelul dusmanului imparatiei, alias PSD.
Liberalilor le-a placut sa guverneze cu predecesorul acestuia, in 1991-1992, nu s-au dat inapoi de la un protocol dubios incheiat cu acelasi partid in 2001 de Valeriu Stoica si nici in 2004 nu le-ar fi displacut o alianta cu partidul lui Adrian Nastase. Ca sa fim cinstiti, trebuie sa recunoastem ca nu toti liberalii sunt cozi de topor.
Dovada sunt declaratiile facute de Varujan Vosganian si Gheorghe Flutur, care se caznesc sa mentina unitatea Aliantei. Din pacate, este prea putin si destul de tarziu. Incapabil sa se reconstruiasca, PSD actioneaza in spatele frontului semanand cu pricepere dihonia in interiorul Aliantei.
Cozile de topor din PNL stiu ca Alianta nu poate reusi decat unita, dar se afla in solda celor care vor ca Alianta sa esueze. Si va esua daca nu va gasi resursele interne pentru a invinge cabala liberalilor tradatori, a PSD-istilor cinici si a instrumentelor lor din mass-media. Din pacate, o data cu ea va esua si ultima speranta a reformarii Romaniei.
