Calare pe caii mari ai procentelor electorale, Traian Basescu face ce vrea muschii lui. „Bagabonteli", cum ar zice baietii de cartier. Nici nu e greu. Seful statului, se stie, e uns cu toate alifiile. E baiat de baiat.

N-are probleme de comunicare, face driblinguri uluitoare printre faulturile adversarilor politici si, in general, s-a scos ori de cite ori a fost pus in vreo situatie dificila. Decit sa plinga mama, mai bine sa plinga ma-sa! pare sa fie, de ani buni, firul rosu care ghideaza actiunile omului politic Traian Basescu. Si, dupa cum o arata sondajele, romanul pune botul la asa politica.

Ii place cum le-o trage Basescu liberalilor sau pesedistilor. Cum l-a facut pe Iliescu sau cum i-a bagat mortu-n casa lui Patriciu. E misto, sa n-am parte! Basescu e cool, n-are taine, face ce vrea muschii lui, cum ziceam.

Intrebarea e, pina cind? Doua episoade, dintre care unul foarte recent, ne arata ca si presedintele e om si ca, in ciuda muschilor pe care-i incordeaza cum vrea si cind vrea, are momente in care o da in bara.

Casa de la primarie si firma plina de datorii a primei doamne sint doar doua exemple dintre cele care justifica ingrijorarea legata de orizontul de timp pe care-l are la dispozitie seful statului pentru a face ce vrea, cind vrea si cum vrea, bazindu-se pe imensul capital de simpatie de care se bucura in rindul electoratului. Traian Basescu si-a facut multi dusmani.

Numarul lor creste in fiecare zi si, macar din acest motiv, ar trebui sa fie mult mai atent cu felul in care a inteles sa-si asume provocarile tranzitiei in acesti cincisprezece ani.

Altfel spus, daca mai exista in trecutul lui de om politic sau de om de afaceri (desi, dupa 1990, in cazul actualului presedinte cele doua planuri se suprapun pina la confundare!) ori in cel de vajnic marinar de dinainte de 1989 pete biografice, fie si dintre cele mai marunte, n-ar strica sa le aflam chiar din gura celui care si-a propus sa ramina la Cotroceni zece ani batuti pe muchie.

Ne-ar face si si-ar face un bine presedintele daca, in urmatoarele luni sau ani, nu ar mai trebui sa-si ceara scuze. Desigur, pare linistitor pentru noi toti, alegatori de diferite optiuni, sa vedem cum cel mai de sus reprezentant al clasei politice, presedintele tarii, isi face mea culpa pentru datoriile firmei fratelui si sotiei.

Dar, de fapt, scuzele presedintelui se lasa cu o trista constatare: nimeni nu e ceea ce pare a fi. Nici macar Traian Basescu.

Azi o casa, miine o plecare a lui Plesu de la Cotroceni, poimiine un sut in fund consilierei Anghelescu cu sot evazionist, peste o saptamina scuze pentru datoriile unei firme de familie, peste o luna gaz pe foc in razboiul PNL-PD sau al comunitatii de informatii… Se aduna semne de intrebare peste actiunile presedintelui, si, chiar daca nu imediat, ele sint cele care risca sa-l piarda „dupa

blocuri" in cotele de popularitate, mai repede decit isi inchipuie strategul Dorel Sandor in sedintele de la Cotroceni.

Nu sint singurele pericole care-l pindesc pe presedinte. Dorinta lui de a juca in continuare sah cu pionii din PD s-ar putea sa-l coste mult mai mult decit injuraturile scremute prin diverse colturi de tara ale unor liberali cu voce joasa precum Ludovic Orban.

Traian Basescu are si in PD fosti „tovarasi" care-l injura voiniceste, dar pe la colturi, pindind, cu pumnii strinsi, momentul in care seful statului se va impiedica rau, fie si numai pentru o clipa, pentru a-i putea trage citeva lovituri, bine tintite, in stare sa le mai racoreasca dorinta de razbunare adunata in anii de umilinta indurati in pozitie de drepti la ordinele marinarului.

Deocamdata, scrisnetele lor nu se aud. Sint surde, ca ale chibitilor care asista la o partida de poker: ar vrea sa joace si ei, dar nu mai au loc la masa. Si-atunci, nu le ramine decit sa astepte impuscaturile din finalul partidei, cu speranta ca vor lua locul mortului.

Pentru Traian Basescu vin vremuri grele. A deschis fronturi multe cu o armata mica. O sustinere populara masiva, asa cum se intimpla sa aiba presedintele in momentul de fata, l-ar ajuta enorm daca am da timpul inapoi si ne-am trezi deodata intr-o perioada a istoriei, oricare ar fi ea, in care dragostea poporului era suficienta pentru a da puterea in miinile unui singur om.

Din pacate pentru actualul presedinte, dar din fericire pentru noi, traim alte vremuri. In care esti cu atit mai puternic, cu cit intelegi sa te folosesti de intelepciune si nu de arta razboiului, pentru a face pace. Iar Traian Basescu trebuie sa invete si el acest lucru.