Noul Cod al Muncii incurajeaza munca la negru, cel putin in cazul microintreprinderilor. Potrivit prevederilor acestuia, contractele de munca pe perioada determinata cu timp partial nu pot fi incheiate pentru perioade mai mici de doua ore pe zi sau zece ore pe saptamana.
In cazul microintreprinderilor, care folosesc in mod frecvent anumite persoane pentru munci ocazionale - femei de serviciu, electricieni, instalatori etc.
-, dar pentru perioade mai mici decat limitele impuse de Codul Muncii, alternativa cea mai la indemana pare a fi plata respectivelor servicii fara incheierea unui contract si, deci, evaziunea fiscala atat din partea angajatului, cat si din partea angajatorului.
In Romania sunt 396.988 de intreprinderi mici si mijlocii. Dintre acestea, 376.994 au intre unu si zece angajati, iar 29.994 intre zece si 49 de muncitori. Cele mai multe, spre exemplu, au nevoie de o femeie de serviciu doar o zi pe saptamana si doar pentru cateva ore, in nici un caz pentru zece ore, plafonul minim stabilit prin lege.
In aceeasi situatie se gasesc si persoanele fizice care doresc, spre exemplu, sa angajeze menajere sau bone care sa stea cu copiii doar cateva ore intr-o seara.
Plata se face la mica intelegere
Alexandru Gheorghiu este patronul unui mic atelier de croitorie din cartierul Balta Alba din Bucuresti. Are sase angajati cu carte de munca, dar, pe langa ei, se foloseste si de serviciile unor lucratori ocazionali. „Cand am nevoie sa strang resturile textile chem o femeie care face curat la o scara de bloc din apropiere si o platesc „la mica intelegere"", spune Alexandru.
La fel procedeaza si in cazul mesterilor pe care-i cheama cand se strica vreo masina de cusut. Daca ar vrea sa intre in legalitate, nu ar avea cum din cauza noului Cod al Muncii. „Nu am nevoie de o femeie de serviciu zece ore pe saptamana, ci doar cinci, maximum sase ore. Pe restul ar insemna sa le platesc degeaba", explica Alexandru.
„Si, continua el, chiar daca s-ar introduce o asemenea prevedere in lege, ca sa inregistez un contract de munca trebuie sa ma duc de trei ori la Oficiul de Munca, sa stau ore in sir acolo pentru ca in final sa scot mai multi bani din buzunar".
In Codul Muncii nu exista definitia „muncii ocazionale". Aceasta le-ar fi oferit micilor angajatori care au nevoie de servicii ocazionale posibilitatea sa legalizeze o mare parte din platile pe care acum le efectueaza cu „bani din buzunar".
In loc de contracte pentru munca ocazionala, angajatorii sunt obligati sa incheie contracte de munca pe perioada determinata pe timp partial sau conventii civile. Aceasta ultima alternativa este folosita foarte rar deoarece presupune ca angajatul sa plateasca un impozit pe venit de 22a, iar angajatorul 10a.
La randul sau, statul pierde in acest caz contributiile la asigurarile sociale si la fondul de sanatate.
Sindicalistii, grijulii cu odihna angajatilor
Reprezentantii Ministerului Muncii spun ca au incercat sa introduca in noul cod o prevedere referitoare la munca ocazionala, dar fara succes. „Initial, Ministerul Muncii a propus o formula de scadere a duratei minime de doua ore pe zi, dar sindicatele s-au opus", a declarat recent Mihai Seitan, secretar de stat in MMSSF.
Valentin Mocanu, negociator al CNSLR-Fratia, are o explicatie ciudata pentru pozitia pe care au avut-o sindicatele fata de modificarea respectiva.
„In situatia in care s-ar fi coborat acest plafon minim la o jumatate de ora, sa zicem, o persoana ar fi incheiat cate trei sau patru contracte de munca zilnic si ar fi durat mai mult sa ajunga de la un serviciu la altul decat munca propriu-zisa", a declarat Mocanu.
Sistemul romanesc, prost si anevoios
Potrivit unui raport din 2005 al Comisiei Europene referitor la politica de recrutare si angajare, in Romania recrutarea unui angajat dureaza 16 ore, fiind necesare trei contacte cu autoritatile. In Portugalia, aceeasi activitate dureaza 1,8 ore, in Austria doua ore si in Luxemburg trei ore.
Multe din statele membre ale UE (Franta, Italia, Cehia, Slovacia) au reglementat sau sunt in proces de reglementare a muncii ocazionale, fie prin eliminarea pragului minim la contractele de munca cu durata determinata cu timp partial, fie prin introducerea unor sisteme inovatoare in politicile de ocupare.
