Pe fondul unei uriase crize de care nu e tocmai straina, Marea Britanie a preluat, ieri, presedintia semestriala a Uniunii Europene. Mandatul, a carui principala provocare e scoaterea Uniunii din impas prin reformarea ei, se anunta mai mult decat complicat pentru premierul Tony Blair.
La numai o saptamana dupa esecul summitului de la Bruxelles, Blair a expus in plenul Parlamentului European prioritatile presedintiei tarii sale. Intr-un discurs axat pe nevoia de modernizare a Uniunii, el a scos in evidenta, prea brutal pentru gustul multora dintre actualii lideri continentali, neconcordanta intre actualele orientari ale UE si provocarile globalizarii.
Majoritatea analistilor sunt sceptici insa in privinta sanselor de reusita a "planului" Blair, care se viseaza reformatorul Europei. Daca, in privinta nevoii de schimbare, exista un acord general, un mandat de doar sase luni nu poate produce miracole.
In plus, pentru a-si promova cele mai urgente masuri anuntate, cum sunt bugetul comunitar, pe care multi il vad deja lasat in seama urmatoarei presedintii, cea austriaca, sau legislatia privind piata interna, Blair va trebui sa-si gaseasca aliati in celelalte capitale europene.
Constitutia mai asteapta
Or, tocmai pe aceasta sustinere nu poate Blair sa mizeze, din moment ce numerosi lideri europeni il considera responsabil pentru neadoptarea bugetului comunitar. Din cele trei mari dosare pe care le mosteneste - viitorul Constitutiei, bugetul si extinderea - nici unul nu pare a avea sanse de a intruni un consens confortabil.
In privinta Constitutiei, nu se va intampla nimic spectaculos sub presedintia britanica, din moment ce la summitul din 16-17 iunie liderii europeni au fost de acord sa ia o pauza de reflectie.
Politica agrara, un compromis aproape imposibil
Conflictul ireconciliabil franco-britanic asupra politicii agrare comune si a rabatului englezesc face aproape imposibil un compromis in lunile care vin. Inca de luni, de la Varsovia, ministrul francez de Externe a denuntat actuala criza financiara din UE ca rezultat al "refuzului britanicilor de a-si asuma partea care le revine din costul extinderii".
Blair a raspuns ca nu va ceda nimic din rabat atata vreme cat motivele acestuia (politica agrara) nu se schimba. La acest capitol, Londra, ca si celelalte capitale europene, este formala: problema aderarii Romaniei si Bulgariei nu intra in discutie. Intra, in schimb, aceea a Turciei, mai ales din cauza schimbarii politice asteptate in Germania.
Liderii crestin-democrati, creditati cu prima sansa in alegerile din toamna, nu agreeaza primirea Turciei in clubul european. Ca urmare, sunt asteptate poticneli si la acest capitol. Asa incat e prematur de evaluat, in acest stadiu, daca Tony Blair va reusi sa-si impuna ideile si sa redea UE tonusul asteptat.
