In campania electorala ne-a promis ca vom trai bine. Nu aveam de facut altceva decat sa punem unde trebuie stampila care sa alunge hidra pesedista si puteam sa dormim linistiti. Alegerile au iesit aproximativ cum trebuia, iar responsabil cu ducerea la indeplinire a promisiunilor a fost uns Binescu.
Ramas orfan de mama si de tata simultan, Partidul Democrat avea nevoie de un nou lampas calauzitor prin sutul guvernarii. A fost numit, pardon, ales Bocescu. Intre doua avioane, el mai face o fandare catre liberali, mai trage de urechi un ministru sugubat, mai revopseste bancile din Cluj, ce sa mai, munceste pe rupte.
Nu uita insa niciodata respectul fata de „parintii” politici, carora le dedica, periodic, imnuri de slava si uneori chiar jertfe.
Un alt imperativ al momentului, parte integranta a programului de guvernare, este anticoruptia. O cauza nobila, pentru a carei servire a fost desemnat Blagescu. Om capabil si, mai ales, de incredere, se potrivea in mai multe posturi-cheie, dar pana la urma a ramas in turela tancului care striveste sub senile mafia din politie.
O felie importanta a aceluiasi proces de lupta cu „structurile” este justitia, unde se simtea nevoia unui suflu nou, care sa-i ameteasca pe magistratii dedulciti la pesedisme. S-a calificat din prima Bachovei, care a luat un start mai timid, dar, impulsionata corespunzator de la Cotroceni, s-a dat rapid pe brazda.
La primarie, dupa ce s-au uscat lacrimile de despartire, se impunea gasirea unei solutii de continuitate. In urma unor indelungi deliberari, s-a decis ca foarte nimerit este Bideanu. Dupa ce si-a vazut sacii cu voturi in caruta, acesta a incercat o miscare subtila in front, care a fost rapid inabusita in sange.
Dupa sase luni de guvernare bortocalie, romanii s-au trezit, in miez de noapte, cu moneda noua, leul taricean. In cinstea eliberarii acestuia din cusca s-a organizat o fastuoasa ceremonie, un fel de Revelion in plina vara, ocazie in care onoarea de a-i mangaia tandru coama i-a revenit nu guvernatorului BNR, „marele dresor”, ci omniprezentului si omnipotentului Banescu.
In speech-ul aferent, acesta a spus despre noile parale ca reprezinta cel de-al patrulea element al brand-ului de tara, celelalte trei fiind stema, drapelul si imnul de stat.
Cu niste ani in urma insa, un film de mare succes ne-a demonstrat un fapt: cele patru elemente primordiale nu pot functiona cu succes intru binele omenirii decat daca sunt activate de cel de-al cincilea si cel mai important. In cazul nostru, „al cincilea” nu are parul rosu, ci chelie si raspunde pe mai multe voci la numele de Traian Basescu.
Bill Clinton spunea ca brandul de tara este un simbol in care, inainte de toate, crede tot poporul. Si ce brand mai bun poate avea Romania decat un presedinte-jucator, care produce pe banda rulanta clone mai mult sau mai putin reusite si care, din primii bani noi, isi cumpara o bere?!
