Un fost locotenent al lui Miron Cozma, bandit de temut

de Ana Maria Luca     Jurnalul National
Marţi, 5 iulie 2005, 0:00


Pe Cristi nu putem spune unde l-am gasit. Si nici unde s-a dus dupa ce si-a spus povestea. E rugamintea lui. Ca a dat mult cu tarnacopul si lopata pe santierele englezesti, a trecut prin multe ca sa ajunga la Londra si mai vrea sa stea doar un pic. Pana strange ceva bani sa se intoarca acasa, sa faca si el ceva ca lumea cu viata lui.

Cristi a plecat pentru prima data in Italia la 9 ianuarie 2002. Tocmai "dadusera astia drumul la Schengen". Asa a inceput aventura pentru baiatul solid cu ochi verzi si cu cercel in spranceana, care rade incurcat ca e tras de limba si trebuie sa povesteasca totul, asa, deodata.

Sta la Londra de doi ani si e ca un cameleon. Are mereu alte acte, alt mume, chiar si alta personalitate. Altfel n-ar putea munci nicaieri. Si cand foloseste actele altcuiva, devine si el o alta persoana. "Trebuie sa fii cel din acte. Altfel nu te crede nimeni. Mi s-a intamplat o data. M-am dus sa ma angajez vopsitor. La noi se zice zugrav, dar ce fac astia aici e o arta. Am avut probleme.

Platisem 350 de lire pentru slujba aceea. O saptamana de munca." S-a dus cu actele unui prieten, dar englezul a vazut ca muncitorul din fata lui nu semana cu baiatul din poza. Dar "former-ul" a insistat ca-l cunoaste si ca e baiat bun.

ITALIA. A plecat din Romania cu un baiat care avea mai multi bani si a putut sa-i dea si lui 500 de euro sa arate la granita. I-a dat si el 250 de euro, ca atat avea, ca sa dea "spaga de rigoare". Au trecut, au ajuns la Torino. "In viata mea nu vazusem o tara straina. Ma uitam in dreapta, in stanga, unde s-o iau... Am nimerit intr-o duminica, intr-un parc, Porta Nova.

Credeam ca am ajuns iar in Romania, nu-mi venea sa cred. Era plin de romani."

Prima seara a dat 35 de euro si a dormit la hotel. Apoi s-a gandit ca ar trebui sa se mai stranga la punga. Mai avea cam 100 de euro in buzunar si trebuia sa gaseasca un loc in care sa doarma. "M-am dus in depouri si am dormit acolo doua seri in vagoane de tren. Apoi s-au sesizat lucratorii din depou si au anuntat politia, carabinierii..." Face o pauza ca sa rada iar jenat.

"O sa zica prietenii mei ca am innebunit ca povestesc toate astea... Hihi... Ne-au luat pe toti, ca eram mai multi acolo, ne-au spus sa punem mainile la ceafa si sa nu ne uitam nici in stanga, nici in dreapta, ne-au pus sa ne dam hainele jos si ne-au zis sa nu mai venim pe acolo."

A stat sapte luni in Italia. "Am incercat sa gasesc ceva de munca. Dar n-a fost rost. Dormeam prin paie, pe camp. Luam haine de la pubele, din cascarabetele alea unde le bagau ei. Mancarea o luam de la biserici, asta era un lucru bun." Rasufla din greu, ofteaza, se foieste pe scaun. Apoi spune ca si-a mutat domiciliul. Intr-o fabrica de masini parasita, impreuna cu alti romani.

Si de acolo i-a luat politia. "Mi-a dat avertisment, sa parasesc in 24 de ore Italia. Am mai stat vreo doua luni si ceva."

LA PARIS. Fratele sau si cumnatul erau in Anglia si s-au zbatut sa-l scoata din Italia. Asa ca i-au facut o carte de identitate italiana falsa si i-au trimis-o in Italia prin niste cunostinte. I-a costat cam 150 de lire. A vrut sa treaca intai prin gara de Nord din Paris cu Eurostarul. "M-au prins. Nu stiam ce sa fac." A sunat in Anglia: "M-au prins".

Atunci, rudele de la Londra au apelat la o "grupare ruseasca" specializata in traficul de imigranti intre Franta, Spania si Marea Britanie. S-a dus la Gara Lyon din Paris, s-a intalnit cu respectivii. "Ma rog... aaaa... cum aratau... cam un metru nouazeci-doi metri. Erau moldoveni si rusi. Unii vorbeau romana, dar intre ei vorbeau numai ruseste.

M-au dus chiar in apropiere de gara, la un hotel pentru care plateam cam 25-30 de euro. Erau doua hoteluri de fapt si amandoua erau pline cu romani. Erau si moldoveni. Dar majoritatea erau romani." Cristi a trebuit sa astepte trei saptamani pentru ca erau 50 de oameni in fata lui.

PREGATIRI DE PLECARE. Membrii bandei de traficanti, faceau pasapoarte false romanilor, pasapoarte spaniole, pasapoarte finlandeze. Ii alegeau cu atentie pe cei care trebuia sa plece impreuna. Erau oameni care trebuia sa fie familiari unul cu celalalt. Uneori faceau rost de certificate false de casatorie ca sa poata trece si fetele impreuna cu asa-zisii soti.

Cristi a trecut impreuna cu o fata. Rade. Ar fi vrut el sa fie insurat cu ea. Dar lui n i-au dat certificat de casatorie. N-au avut probleme in timpul zborului cu avionul. La sosire a trebuit sa mai stea un timp intr-un adapost, pana s-au intalnit prietenii lui cu membrii bandei si le-au dat banii. O mie si ceva de lire. "Schimbul s-a facut ca in filme. Imi dati banii, va dau baiatul.

M-am simtit ca o vita in targ."

LOCURI FERITE. Se cam fereste de politisti. Si de hotii romani. In Italia il opreau politistii aproape zilnic pe stada. In Londra nu i s-a intamplat niciodata. O singura data au intrat politistii in casa in care stateau. Dar a avut noroc si a scapat cu bine. Avea aceleasi acte ca si alt baiat care statea in casa. Dar au avut bafta ca erau in camere diferite si i-au controlat doi agenti diferiti.

De atunci se muta mereu, din casa in casa, ca sa nu-l denunte nimeni. S-a mutat intr-o zona buna, ca sa se fereasca de romanii care jefuiesc alti romani. Si de politie.

"Aici iubesc doar banii. Mai stau putin sa mai strang ceva. Apoi ma intorc. Cateva luni. O sa-mi fie foarte greu, ca sunt rupt de tara. Mai ma duc la prieteni si nu ma pot desprinde de televizor. Unde stau eu nu este cablu, ca cica le strica fatadele la case. Sunt maniaci cu chestiile astea englezii."

MUNCITORI LA WEMBLEY. Engleza nu stia cand a ajuns, iar acum stie prea putin. La lucru nu ii vine asa de greu. "E un roman din 10 care stie sa vorbeasca bine. Este ca un sef al romanilor, ii zice «former». El discuta cu patronii si lui ii dai niste bani pentru ca te angajeaza. Iti arata groapa si pricepi si singur ce ai de facut. Romanii sunt priceputi si apreciati pentru munca lor.

" A pus ceva bani deoparte de cand a venit in Anglia. A muncit mult. A muncit si la stadionul pe care il ridica englezii acum, la Wembley. A dat 250 de lire spaga sefului de echipa si l-au angajat. Strangea ramasitele, fiarele vechi. Erau multi romani care lucrau acolo, cam 50-60. "Erau perioade in santier. O data angajau 300 de oameni, apoi iar dadeau 300 afara.

In perioada aceea erau vreo 500-600 de oameni. Erau multi irlandezi, polonezi, albanezi."


















42 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version