Introducere

In urma cu patru ani si jumatate, Romania a promulgat Legea 10/2001, aparent pentru a indrepta hotia fostului regim comunist privind proprietatile imobiliare in valoare de miliarde de dolari ce apartineau cetatenilor romani dar care totusi nu reglementa situatia altor proprietati care de asemena fusesera abuziv confiscate in Romania.

Dar chiar si acest efort partial de restituire a fost in mare parte o “SMECHERIE”( asa cum am evidentiat in editia din Martie 2001 a publicatiei The Romanian Digest™.) Asa cum a declarat, Legea „...

nu este nimic mai mult decat o serie de afirmatii declarative ascunse in spatele unor expresii nesincere si a unor proceduri destinate sa contracareze restituirea reala si sa mentina expropierea comunista.” Modul in care am interpretat Legea l-a deranjat atat de tare pe Prim Ministrul acelei perioade incat acesta chiar a atacat caracterizarea nostra.

Totusi, timpul a demostrat ca am avaut dreptate. Numarul imens de reclamatii a condus la intarzieri si amanari administrative in timp ce justitia continua sa se eschiveze iar Romania continua sa detina drepturile asupra multor proprietati confiscate.

Ascunzandu-se in spatele faptului ca actiunile de confiscare abuziva au avut loc inaintea asumarii responsabilitatilor internationale cu privire la drepturilor omului, Romania omite faptul ca, de fapt, actiunile sale sunt in esenta un abuz si reprezinta o incalcare a obligatiilor sale internationale.

Noul Guvern al Romaniei a intreprins de curand unele masuri pentru a rectifica cateva dintre inadvertentele Legii 10/2001.

Printre aceste masuri, au fost promulgate reglementari care elimina lunga lista de exceptii a retrocedarilor in natura a cladirilor care se afla in posesia statului o lista pe care am definit-o in articolul din luna martie 2001 „cel mai injust si mai sordid aspect al legii”. Reglementarile guvernului au un caracter pozitiv, dar ramane de vazut cat de corect se vor implementa si se vor aplica.

Legea nr 10/2001 evidentiaza pasii legali care pot fi intreprinsi pentru a remedia situatia confiscarilor abuzive ale proprietatilor de catre stat in perioada regimului comunist (definit ca perioada cuprinsa intre 6 martie 1945 si 22 decembrie 1989). Este documentul cel mai cuprinzator care doreste sa indrepte nedreptatile asociate cu regimul comunist in ceea ce priveste confiscarile abuzive.

Problema restituirii proprietatilor confiscate nu este o sarcina usoara din punct de vedere juridic, este controversata din punct de vedere politic si dureroasa din punct de vedere uman. Dificultatea procesului de reconstituire a proprietatii rezida in urmatoarele aspecte.

In primul rand multe bunuri nu mai exista in materialitatea lor deoarece multe au fost demolate; In al doile rand trebuie sa fie respectate interesele in conflict atat si ale celor care au pierdut bunuri cat si ale celor care au dobandit aceste bunuri cu buna credinta; in al trilea rand, trebuie avute in vedere prevederile constitutionale referitoare la dreptul de proprietate si cele legate de

asigurarea egalitatii intre cei carora li s-a recunoscut proprietatea si au fost despagubiti. Afara de aceste dificultati juridice se adauga si dificultatile economice in care se afla statul, referitoare la resursele de care acesta dispune in vederea restituirilor in natura sau a despagubirilor banesti.

Indiferent de aceste greutati unanim recunoscute de catre toti cei implicati in acest proces, retrocedarea proprietatilor este o operatie care trebuie facuta pe anumite considerente.

Unul dintre aceste considerente este faptul ca restituirea bunurilor preluate de catre stat se bazeaza pe principii de drept universal valabile cum ar fi ocrotirea dreptului de proprietate si apararea acestuia impotriva oricaror incalcari. Mai mult, proprietatea constituie un drept fundamental al omului si sursa a libertatii individului. Asa este prevazut si de Protocolul nr.

1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului.. De aceea, orice incalcare, amanare sau neglijare a procesului de restituire poate fi interpretata drept o forma de incalcare a drepturilor omului. Restituirea proprietatilor confiscate de regimul comunist este cu atat mai importanta incat constituie o condamnare a abuzurilor comuniste si o reparatie materiala si morala pentru aceste nedreptati.

Istoria Legii Retorcedarii

Inca de la aparitie, textul Legii 10/2001 (Legea) a constituit subiect al unor aprige dispute intre fostii proprietari si actualii detinatori ai imobilelor, fiind modificat de multe ori prin interventia legislative a Guvernului (OUG 109/2001, OUG 145/2001, OUG 175/2001, OG 7/2001, OUG 184/2002, OUG 10/2003).

In vederea aplicarii unitare, Guvernul a emis si Norme Metodologice de aplicare a Legii 10/2001.

In ciuda acestei efervescente legislative in domeniu, Legea a ramas neschimbata pe fond, creand numeroase injustitii si discriminari.

Noua putere politica rezultata in urma alegerilor legislative din decembrie 2004 a introdus reforma legilor proprietatii ca prioritate legislativa in Programul de Guvernare, a elaborat modificari legislative cu privire la domeniul amintit si si-a asumat raspunderea in Parlament cu privire la reforma legislativa in domeniul proprietatii si al Justitiei.

Noi reglementari

In iunie 2005, conform Articolului 114 al Constitutiei Romane, Guvernul isi asuma responsabilitatea unui pachet de amendamente aduse Legii 10/2001.

Aceste modificari vor fi adoptate exceptand cazul in care, conform Articolului 113 al Constitutiei, Camera Deputatilor si Senatul vor vota o motiune de cenzura, care se adopta cu votul majoritatii membrilor camerelor reuniti in plen, prin care se retrage increderea Guvernului si se abroga legea.

Legea va fi promulgata dupa ce aceasta va fi semnata de catre Presedinte si va fi publicata in Monitorul Oficial, publicatie unde legile sunt editate in mod oficial.

Presedintele ar putea solicita curtii Constitutionale, care conform Articolului 146 al Constitutiei are dreptul de amendare juridica, sa adjudece constitutionalitatea legii inaintea adoptarii acesteia, dar, nu suntem instiintati de evolutia unor astfel de evenimente in acest moment. Deci, credem ca aceste reforme se vor adopta in cea mai scurta perioada posibila.

Principiile generale ale noilor reglementari in materia proprietatii sunt: a) regula restituirii in natura pentru toate cladirile care sunt in proprietatea statului; b) alocarea unor compensatii juste si echitabile; c) protectia chiriasilor ale caror interese nu vor fi afectate, legislatia privind protectia chiriasilor ramanand in vigoare.

In ceea ce priveste Legea 10/2001 o prima si importanta modificare o reprezinta modificarea Articolului 1 al Legii, precizandu-se cu valoare de principiu ca imobilele se restituie in natura, in conditiile Legii.

Formularea actuala a textului de lege inlocuieste vechea formulare “se restituie, de regula in natura” consacrand regula restituirii in natura ca regula generala limitand astfel arbitrariul si interesele celor chemati sa aplice legea.

In stransa legatura cu aceasta modificare este si modificarea extrem de importanta a Articolului 16.

In vechea formulare a acestui articol, “in situatia imobilelor ocupate de unitati bugetare din invatamant, din sanatate, asezaminte social-culturale sau de institutii publice, sedii ale partidelor politice legal inregistrate, de misiuni diplomatice, oficii consulare, reprezentantele organizatiilor internationale interguvernamentale acreditate in Romania, precum si de personalul cu rang diplomatic

al acestora, necesare in vederea continuarii activitatilor de interes public, social sau obstesc, fostilor proprietari li se acorda masuri reparatorii prin echivalent, in conditiile prezentei legi.”

Modificarea Articolului 16 prevede ca si in situatia imobilelor avand aceste destinatii retrocedarea se va face tot in natura, cu obligatia pentru proprietar de a-i mentine destinatia pe o perioada de 3 sau 5 ani dupa caz, timp in care plata cheltuielilor de intretinere aferente imobilului revine detinatorului.

In orice situatie proprietarii vor intra in posesia imobilelor in termen de cel mult 5 ani. Este o prevedere importanta pentru ca multe dintre imobilele trecute in proprietatea statului comunist au astazi astfel de destinatii, iar obligatia de a acorda institutiilor statului sedii adecvate desfasurarii activitatii nu este in sarcina cetatenilor.

Pe de alta parte, este hilar ca statele care sustin retrocedarea proprietatilor abuziv confiscate de catre statul comunist sa aiba drept sedii ale ambasadelor sau consulatelor lor in Romania astfel de imobile.

O problema practic nerezolvata de Lege in varianta initiala era lipsa unei sanctiuni pentru institutiile statului care erau chemate sa se pronunte asupra notificarior persoanelor indreptatite.

Desi Legea instituia un termen de 60 de zile in care trebuiau rezolvate notificarile, acest termen a fost interpretat in multe situatii ca fiind un termen de recomandare care nu poate atrage sanctiuni, astfel incat exista astazi, la 4 ani de la aparitia Legii, zeci de mii de notificari care nu au primit nici un raspuns.

Aceasta situatie este partial remediata de noua Lege care instituie sanctiuni contraventionale, civile si penale pentru persoanele cu atributii in aplicarea Legii si care nu se conformeaza termenelor stabilite de aceasta.

Pentru a usura proba dreptului de proprietate, noile reglementari au instituit o prezumtie relativa de proprietate in favoarea fostilor proprietari, stabilind ca “in absenta unor probe contrare, persoana individualizata in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau dupa caz, s-a pus in executare masura preluarii abuzive este presupusa ca detine imobilul sub nume de proprietar.

” Aceasta prevedere usureaza sarcina probei dreptului de proprietate pentru fostii proprietari, statul fiind cel care ar trebui sa dovedeasca ca persoana respective nu avea calitatea de proprietar. Fostii proprietari nu vor mai trebui sa caute prin arhive tot felul de documente ale dreptului lor de proprietate, documente foarte greu de gasit sau unele chiar distruse.

Intr-adevar, aceasta situatie injusta , a reprezentat principalul motiv care ne-a determinat sa prezentam dovezi concludente Comisiei SUA de la Helsinki, atunci cand asociatul nostru Mark Meyer, a depus marturie in fata Comisiei SUA privind Securitatea si Cooperarea in Europa in iulie 2002 la Congrsul Statelor Unite.

Probleme Persistente ale Retrocedarii

Tergiversarea raspunsurilor la notificari (dupa 4 ani nu s-au restituit decat 15% din imobilele revendicate) a creat in Romania o piata semiclandestina a drepturilor litigioase. Informatiile despre persoanele care au inregistrat notificari se dau contra cost de catre functionarii din Primarii.

Valoarea la care se vand drepturile se fixeaza in functie de stadiul dosarului, dar in medie, aceasta valoare este cam la o treime din valoarea imobilului. Ulterior, aceste proprietati sunt vandute cu un profit de 200-300%. Cauza aparitiei acestei piete gri este fuga de birocratie, o justitie corupta, pierderea de timp si de bani, precum si lipsa de vointa in aplicarea legii.

O problema ramasa nerezolvata si de noile modificari legislative este aceea a contractelor de vanzare-cumparare incheiate de fostii chiriasi cu privire la imobilele nationalizate, care reprezinta dupa unele estimari 85% din imobilele nationalizate. In varianta ei initiala, Legea prevedea un termen de un an de la aparitia ei pentru atacarea in justitie a acestor contracte.

Actuala reglementare nu mai stabileste nici un astfel de termen asa incat imobilele cumparate de chiriasi nu mai pot fi restituite. Aceasta este una dintre marile nemultumiri ale fostilor proprietari pentru ca multe din contractele de vanzare-cumparare au fost incheiate prin mijloace mai putin legale.

Guvernul a considerat ca redeschiderea a mii de procese nu ar fi benefica pentru stabilitatea juridica de care are nevoie Romania.

Acolo unde despagubirea in natura nu mai este posibila Legea prevede posibilitatea depagubirii persoanelor prin acordare de titluri de valoare. In acest scop s-a constituit fondul “Proprietatea,” fond constituit din actiunile statului la Transelectrica, Loteria Romana, Transgaz, Romtelecom, Posta Romana, Petrom.

Prin urmare, fostii proprietari a caror proprietati nu mai pot fi retrocedate in natura pot notifica Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor care va evalua valoarea acestor proprietati si care va acorda titluri de valoare persoanelor indreptatite la despagubiri banesti.

Initiatorii Legii au considerat ca aceasta este o “metoda a secolului XXI” in materie de despagubire si ca este metoda optima din punct de vedere al transparentei, actiunile fiind cotate la Bursa de Valori Bucuresti. Desigur ca ramane o intrebare deschisa, problema eveluarii proprietatii si metodologia ce se va folosi pentru o determinare cat mai corecta.

Concluzii

Desi exista numeroase modificari si masuri noi infiintate cu scopul de a rectifica abuzurile vechiului guvern comunist, ramane de vazut daca legea proprietatii, in toate intruchiparile sale, isi va indeplini promisiunile.

Pentru anumite persoane a caror proprietati au fost preluate in mod abuziv, Legea, desi uneori dificil de folosit datorita obstacolelor inradacinate in birocratie si coruptie, a inceput sa indulceasca o parte din amareala trecutului.

Cu toate acestea, exista multe persoane care au trebuit sa sufere de doua ori, o data inainte de decembrie 1989, si acum din cauza inactiunii si relei vointe ale guvernelor post-revolutionare. Pentru acesti proprietari, primirea unor actiuni abstracte in locul unor cladiri concrete este un schimb inacceptabil si la fel de abuziv ca si preluarea originala a proprietatii.

Totusi, progresul are loc, indiferent de viteza, cel putin cu privire la usurarea si clarificarea procesului de restituire a proprietatilor care inca nu au fost distruse sau vandute. In acest fel, poate ca intr-o buna zi, se va mai adauga un cui dintre multele care inca lipsesc din cosciugul comunismului.

Rubin Meyer Doru & Trandafir

Lawyers Professional Corporation

affiliated with HERZFELD & RUBIN, P.C.