Despre Basescu altfel (de Octavian Paler)

de Octavian Paler     Cotidianul
Vineri, 8 iulie 2005, 0:00


N-ar strica sa ne intrebam ce anume l-a dus pe Traian Basescu la Cotroceni si ce anume ii asigura, acum, posibilitatea sa nu se sinchiseasca prea tare de reprosurile care i se aduc.

I se reproseaza multe lui Traian Basescu: ca actioneaza prea instinctual si prea impulsiv, ceea ce nu e de natura sa ne stimuleze increderea in presedinte; ca vrea sa instaureze un regim autoritar, uitand ca se afla la Palatul Cotroceni, nu pe o nava; ca n-are nuante (unii zic „maniere“) si ca nu ezita sa calce pe cadavre pentru a-si atinge scopurile.

Dar n-as vrea sa ma opresc acum la aceste reprosuri. Mi se pare corect sa punem problema si altfel, mai ales ca, din cate vad, presedintele se bucura, inca, de o cota ridicata de credibilitate in sondaje.

N-ar strica – ma gandesc – sa ne intrebam ce anume l-a dus pe Traian Basescu la Cotroceni si ce anume ii asigura, acum, posibilitatea sa nu se sinchiseasca prea tare de reprosurile care i se aduc.

A spune ca, in decembrie 2004, am avut de ales intre un exponent al „sistemului ticalosit“ si cineva, cu multe defecte, dar care promitea sa lupte contra acestui „sistem“ si ca, acum, tot ce mai putem face e sa ne suportam votul, sperand in continuare, nu e de ajuns, cred. Deci, ce explica, pana la urma, cariera politica a lui Traian Basescu?

1. Prima explicatie pe care mi-o dau e ca Traian Basescu e un foarte dotat demagog. Si are sansa de a practica exact demagogia care prinde la noi. Aiurea n-ar fi facut cariera cu ea. Noua ne place, insa, „scrima“ cu parul. Ne plac polemicile nesofisticate, foarte neaose, ne plac cei lipsiti de complexe in disputele cu adversarii.

Daca n-ar fi un impediment, l-as asemana pe d-l Basescu cu Pisistrate, urmasul lui Solon, care a pus capat democratiei ateniene. Are acelasi tip de charisma, stiind la fel de bine sa-si condimenteze discursul cu expresii picante.

Numai ca prima grija a „tiranului“ Pisistrate a fost sa instituie o comisie pentru strangerea si punerea in ordine a fragmentelor din „Iliada“ si „Odiseea“, care circulau, cum le lasase Homer, doar pe cale orala. In acest punct, asemanarea inceteaza, insa.

2. A doua explicatie la care m-as opri este lipsa aproape totala de personalitati de pe scena politica actuala. Asta i-a permis lui Basescu (despre care se pot spune toate relele, dar nu ca n-ar avea o personalitate accentuata) sa faca din PD un partid prezidential (de marionete, adica) si din Boc o mica portavoce, care-mi aminteste de relatia lui Bobu cu Ceausescu.

Si nici din partea liberalilor nu exista pericolul unor oponenti redutabili cand Basescu zice „comanda la mine“. Tariceanu nu e Boc, dar e prea burghez, prea moale si prea politicos pentru a-i tine piept. Conservatorii lui Voiculescu sunt o secta politica a carei grija principala e sa nu se vada alungata de la ospat, iar UDMR are o agenda proprie.

Asadar, de cine sa se impiedice Basescu? De Geoana? „Granzii“ din PSD n-au chef sa se vada si ei chemati la Parchet, intr-o zi, pentru a fi intrebati cum si-au facut averile.

3. Societatea romaneasca traieste de multi ani cu nostalgia lui Tepes, iar Traian Basescu a fost destul de inteligent pentru a profita de asta.

Va amintiti cum promitea el, in campania electorala, „tepe“ in Piata Victoria? Exasperati de faptul ca libertatea obtinuta in decembrie ’89 a folosit, mai ales, hotilor, nu ne-am dat seama ca un „Tepes“ nu e posibil intr-o democratie, oricat ar fi ea de dubioasa. Rezultatul? „Lupta“ cu coruptia se duce sub forma de spectacol. Un spectacol cu doar doua acte.

In actul intai se fac arestari, in actul al doilea arestatii sunt eliberati. Restul e vorbaria din „sala“.

4. Nu cunosc sa existe vreun studiu consacrat „oportunismului la romani“. Cineva care s-ar decide sa creada ca patriotismul are nevoie nu de ode, ci de adevar, n-ar ezita sa admita ca functionarul roman de orice rang si chiar slujbasul cu statut „independent“ (cum ar fi cel din Justitie) au la noi reflexele lui Pristanda. Se pun „cu credinta“ in serviciul oricui detine puterea.

Ceva de pe vremea turcilor s-a transmis pana azi, cu scuza (cam ipocrita, sa recunoastem), preluata de la cronicari, ca „bietul om“ e „supt vremi“.

Asta explica multe: de ce sefii serviciilor secrete stau la rand la usa lui Traian Basescu pentru a-i intra in gratii; sau de ce procurorul general al Romaniei, d-l Botos, si seful PNA, d-l Amarie, se straduiesc sa ghiceasca dorintele actualului presedinte, fara sa astepte ordine, in speranta ca se vor pune bine si cu noua Putere.

5. Cred ca inclusiv degradarea valorilor si criteriilor in societatea romaneasca de azi poate explica multe.

Formal, nu e nici o legatura intre, sa zicem, faptul ca o jumatate de milion de romani au urmarit, se pare, la OTV paruiala dintre un oarecare Prigoana si consoarta (rating pe care nu l-ar putea visa decat, eventual, Pavarotti, daca ar veni la Bucuresti) si farmecul frust al d-lui presedinte. Dar comparatia ar permite, poate, niste observatii interesante pe tema: „Psihologia noastra, azi“.

Sa incerc si o concluzie acum. Dupa parerea mea, Traian Basescu e un bun prilej pentru a intelege mai bine unele adevaruri despre care nu ne place sa vorbim, dar care nu sunt straine de ghinioanele noastre istorice.



















406 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Miercuri