Exista segmente care trec neobservate, in ciuda faptului ca adesea de aici atarna hotararile cele mai grave. Sunt persoane fara atributii precise, implicate in situatii importante si care influenteaza mersul lucrurilor la Guvern, la Presedintie, la varful partidelor.
Jurnalistii ignora ce se intampla pentru ca au de a face cu o realitate extrem de ambigua. Analistii se ocupa de institutiile oficiale, observa ce fac/spun politicienii in public. Segmentele de care aminteam nu sunt descrise in Constitutie sau de legi. Este o putere informala, dar nu mai putin putere.
Sa le numin "anturajele" liderilor politici. Ele sunt formate din prieteni, vecini, rude, amante, complici, comilitoni de prima ora... Un cerc restrans de persoane. Cum se ridica cineva, in jur apar insi care simt mirosul puterii. Altii insa sunt din timpuri imemoriale cu patronul lor. Un lider isi aduce cu el anturajul. Ca un regizor, distribuie rolurile. Cu cat e mai sus lista e mai lunga.
Unul se da drept expertul de serviciu. Altul duce geanta cu bani negri. Unul rezolva treburile murdare, altul tace cu inteles. Una isi petrece serile cu seful cind batraioara consoarta a patronului e departe. Altul face pe negociatorul secret. Unul e un descurcaret care il scoate din incurcaturi pe marele lider. Altul e specializat in cititul printre randuri al presei.
Altul e un intrigant, altul un delator care ii aranjeaza pe ceilalti. Unul aplauda inaintea celorlalti serbedele discursuri ale sefului. Altul ia vina asupra lui cand patronul o zbarceste. Unul deschide ferestrelele sau incheie doct aerul conditionat. Altul aduce dosare. Unul tine la bautura. Altul rade la bancurile sefului.
Unul asculta amintirile din copilarie ale aceluiasi sef cand e melancolic. Unul aproba accesele de grandomanie ale patronului. Altul il invata diverse chestii despre cravate, vinuri, limuzine. Unul ii injura dusmanii. Altul ii sopteste ce mai e noi prin targ. Sunt ocupatii infinite in jurul liderilor politici. O fauna de bestiar.
Nici unul din zona asta nu are o profesiune precisa, toti improvizeaza, chiar daca la rigoare pot prezenta o diploma si un C.V. treaca-mearga.
Patronii acestor anturaje sunt niste feudali. Capi de mafie, jupani. Conduc clanuri, atenti la ierarhie si la fericirea servitorilor si curtenilor lor. Ei isi recruteaza - in afara unui control parlamentar sau de partid - persoanele de care se inconjoara. E dreptul lor. Prefera sa se bazeze pe anturaj decat pe persoane oficiale, pentru ca in anturajul propriu se simte adorat, zeu.
Aici e mai putin nesigur, teama ca va pierde puterea aproape ca dispare. Fara el, curtenii nu ar fi nimic. Isi testeaza charisma chiar pe ei, niste cobai de fapt. Patronul controleaza clanul. Aspectul invers e tot atat de real. Camarila il ia in posesie pe sef. Il desparte de realitate. Anturajele fac un zid in jur, il pazesc de intrusi, petrec mult timp cu patronul, vegheaza sa ii fie bine.
Fidelitatea, vechimea pe langa patron conteaza mult. Ca si gradul de rudenie. In interiorul clanurilor, rivalitatile fac regula. Seful e adorat, dar intre membrii clanului: resentimente, dusmanii. Unii nu pot trai fara un stapan care sa le indice dintr-o privire cand trebuie sa fie tristi sau veseli, pe cine sa injure, pe cine sa laude. Anturajele patronilor politici se detesta reciproc.
Adesea mai mult decat patronii intre ei. Ele alimenteaza zvonurile despre faptele altor patroni. Anturajele intretin paranoia rivalitatilor. Sub aparenta ca il servesc cu fidelitate pe sef, fiecare isi vede de interesul lui. Fiecare vinde si cumpara ceva. Altfel de ce ar sta in anticamera unui puternic al zilei. Sunt personaje mai volatile decat umbrele lor.
Influenta pe care o au asupra treburilor publice scapa oricarui control. De unde si nocivitatea lor pentru un regim democratic neconsolidat. Un asemenea personaj din anturajul unui patron politic e mai puternic decat un partid, Parlament, sau decat un ziar. E mai mult decat o institutie. Personalizarea puternica a politicii romanesti contribuie la accentuarea acestui aspect.
Istoria acestor anturaje post '89 nu a fost inca scrisa. Influenta lor a fost si este mai mare decat am credea. E o putere invizibila si a asta o face si mai redutabila. Cele mai mari averi s-au constituit aici, afacerile politice cele mai obscure au fost decise aici. Anturajele au produs victorii efemere.
Dar anturajele au prostul obicei sa lucreze - involuntar sau nu - la caderea definitiva a patronilor lor. E o lege nescrisa
