Sunt ingrijorata. Sunt chiar foarte ingrijorata. Am auzit ca se sisteaza creditele. Ma rog, nu se opresc de tot, dar se franeaza. Vor fi conditii mult mai dure de acordare a imprumuturilor si-o sa ajunga lumea sa faca „roata” la serviciu, ca pe vremuri, ca sa-si mai poata lua ceva prin casa.
E motiv serios de ingrijorare, pentru ca acordarea oarecum lesnicioasa a imprumuturilor ne crea iluzia ca progresam, ca se intampla si in viata noastra ceva nou, odata cu plasma sau microundele nou-noute, abia scoase din tipla.
Mai sunt ingrijorata si ca Fondul Monetar International pune conditii peste conditii pentru a incheia cu noi acordul stand-by. Disponibilizari, deficit bugetar strans (0,75% din PIB), crestere economica in parametri (6%), inflatie sub control (7,5%), acum le-a casunat si pe Contractele Colective de Munca, maine poate ne vor cere sa sarbatorim Craciunul in primavara si Pastele in decembrie.
Deci, sunt ingrijorata, am motive. Acestea pe care vi le-am spus si mai am unul, poate doua. Vom avea o vara ploioasa si ne pasc si alte inundatii. Localnicii din zonele predispuse sunt lipsiti de aparare si invoca divinitatea. Ceilalti se uita la televizor si admira peisajele lacustre filmate de cameramani care vaneaza premii de la APTR.
Si mai sunt ingrijorata ca Legile proprietatii au fost adoptate, au trecut chiar si de Curtea Constitutionala si totusi nu vor putea fi aplicate. Cei care ar fi trebuit sa inceapa sa semene adevar si dreptate in aceasta privinta au acum alte scopuri. Mai nobile. Nobila este si credinta lor ca fac bine. Noua, neamului, tarisoarei... Parca am mai auzit tremuratul acesta din incheieturile politice.
Ei cu-ale lor, noi cu-ale noastre. Eu, de exemplu, cu ingrijorarea. Avem un guvern pe cale sa demisioneze. Tocmai cand parea ca s-a coagulat, cat de cat, coalitia. Peste trei zile avem iarasi transmisii in direct pe toate posturile, cu anuntata/promisa demisie a cabinetului Tariceanu, in preambulul alegerilor anticipate.
Pana atunci, sa mai jure cineva ca se va lua vreo decizie capitala in Romania. Sau macar o decizie guvernamentala serioasa, nu acte normative cu schimbarea denumirii unor localitati, aprobarea unor ajutoare umanitare, rectificarea in interiorul vreunui buget minuscul etc.
Dar si mai ingrijorata sunt ca, facand un arc peste timp, si imaginandu-ne ca suntem in luna octombrie, dupa ziua de 16, cand, cica, ne vom anticipa, la Curtea Constitutionala vor veni dimineata la serviciu exact aceiasi judecatori ca si azi, 11 iulie. Nicio diferenta. Poate imbracati cu alte haine, ca se raceste afara.
Si-atunci, am toate motivele sa fiu ingrijorata, pentru ca, la noi, politicienii se ascund dupa orice, perdele de fum, draperii de la Palatul Victoria, transperante de la Cotroceni, falduri de la parlament, numai sa nu spuna verde-n fata adevarul. Sigur, vara asta nu se poarta verdele, dar designerii puteau face o exceptie pentru un asa scop inalt.
Realitatea e ca presedintele Traian Basescu a vrut, din capul locului - a se citi capul Camerei Deputatilor si cel al Senatului -, sa declanseze alegeri anticipate. A lasat-o mai moale din cauza liberalilor. Acum, ca liberalii oricum se pregateau de vacanta si de-o remaniere ruginie, prin toamna tarziu, presedintele le-a facut program.
Dimineata flotari in sedinte, la pranz abdomene in grupuri parlamentare, seara alergari pe comisii si comitete.
Ei, acum cred ca ati ghicit de ce sunt, de fapt, ingrijorata. Pentru ca noi, romanii, suntem si vom ramane o natiune de sedentari, in schimb presedintele si ai lui se misca natural si… bine. Si fac nota discordanta. Si nu ne consulta. Si nu ne saluta. Nu-i nimic, voiam sa-l intreb ceva pe presedinte despre TVA. Dar, pentru ca sunt suparata si ingrijorata, il pedepsesc. Nu-i mai pun intrebarea.
Sper sa se-nvete minte!
