Actiunea se petrece la curtea PSD-ului. Iar similitudinile cu drama shakespeariana a lui Hamlet sint izbitoare. In piesa, impulsul initial al evenimentelor vine de la un non-personaj. De la umbra regelui ucis.

Functia lui este multipla: revelator al adevarului, generator al conditiilor psihologice menite sa declanseze chatarsis-ul si transformarea lui Hamlet, motivator al actiunii, instanta morala suprema de legitimare a actelor care au menirea sa "opreasca raul" instapinit la curtea Danemarcei.

Hamlet-tatal, regele ucis miseleste de propriul sau frate pentru a-i lua tronul si sotia, il transforma pe Hamlet-fiul in unealta a destinului sau. Un destin care continua, chiar si dupa disparitia sa din lumea celor vii.

Scena I, surpriza! Cine se mai astepta ca, dupa "uciderea" sa simbolica, Ion Iliescu sa mai joace vreun rol in evenimentele politice care se precipita, o data cu anuntarea alegerilor anticipate? Dar, iata ca pe meterezele batrinului castel PSD, umbra sa apare premonitorie, nu pentru a revela infamia asasinatului politic a carui victima a cazut, cit pentru a-si salva mostenirea.

Nu tronul, ci "Partidul". Problema structurala este lipsa unui duplicat filial: Hamlet-fiul! De aceea, scenariul a trebuit alterat. "Umbra" nu se poate multumi cu rolul de inspirator, ori de instanta de legitimare, trebuie sa treaca la actiune. Ruptura cu trama lui Shakespeare este consumata.

Amenintati de armata adunata la hotare de Fortimbras-Basescu, chiar "asasinii" il cheama pe Hamlet-tatal in ajutor! De aici, viram brusc intr-un soi de "Lapusneanu": "Daca voi nu ma vreti, eu va vreau" si "De ma voi scula, pe multi am sa popesc si eu". Ion Iliescu preia initiativa politica.

Face bilantul "guvernarii Tariceanu", nu ca Mircea Geoana in tinuta de strand si cu artificii de limbaj, ci metodic, fara compromisuri, dur! Discursul se construieste in jurul dihotomiei: "stabilitate" - "instabilitate".

Ce legitimeaza preluarea precipitata a puterii dupa caderea regimului ceausist? "Nevoia de stabilitate"! Tara avea nevoie de institutia embrion a autoritatii legitime, FSN-ul. Ce a insemnat "Piata Universitatii"? "Un focar de instabilitate", deoarece contesta rezultatul alegerilor libere si democratice din martie 1990.

De ce a multumit minerilor dupa raidul din Bucuresti? Pentru a-i convinge sa paraseasca capitala si a reinstaura, astfel, cu orice pret, "stabilitatea". Cine o "destabilizase" in precedentele zile? Fortele fascistoide ale opozitiei, manifestantii "rebeli" si ulterior chiar minerii. De ce nu a fost buna guvernarea Constantinescu? Pentru ca nu a adus stabilitate; a dus-o din criza-n criza.

De ce nu a fost lasat Adrian Nastase sa faca alegeri anticipate la jumatatea mandatului anterior? Pentru ca ar fi "destabilizat" regimul guvernarii PSD! De ce greseste grav Traian Basescu, cind preseaza pentru alegeri anticipate? Pentru ca "destabilizeaza tara", iar instabilitatea ameninta finalizarea la 1 ianuarie 2007 a integrarii europene.

Discursul politic iliescian a devenit uni-dimensional. Tema-promisiune-mantra: "stabilitate". Rolul PSD-ului este acela de "organ" care o secreta. Cu conditia sa fie conectat la "resursele guvernarii"!

Intre Shakespeare a rebour si Costache Negruzzi reactualizat, discursul politic iliescian mai are o trasatura post-moderna: tentatia de a inventa un trecut care nu a existat niciodata: fericitul mariaj politic cu Petre Roman, FSN-ul monolitic, idilismul stabilitatii egalitarist-parternalist-socialiste etc.

Alegerile care vin ar putea fi un test decisiv si pentru destinul discursului politic de tip post-modern. Vom vedea cine are puterea de seductie mai mare intr-o Romanie obosita peste masura de tranzitie: "realitatea-realitate" sau "realitatea-imagine".