Confruntarea a avut loc chiar in ziua in care frictiunile aparente dintre presedintele Basescu si premierul Tariceanu atingeau apogeul si dovedeau ca tensiunea politica ramane un element-cheie in relatia seful statului-seful guvernului din 1991 incoace, dupa tiparul Roman-Iliescu, Vasile-Constantinescu, Nastase-Iliescu.

Arbitrati de Gabriela Vranceanu Firea, cei doi, pe care multi ii credeau iesiti din peisajul public romanesc, au insistat ca "viata ne ajuta pe toti" si corecteaza greselile politice ale trecutului.

Zambetele lor nu au putut totusi sa ascunda tensiunea de odinioara, chit ca, vorba lui Petre Roman, "vrajba produce dusmanie".

Si pentru ca Miron Cozma, liderul minerilor care au determinat in 1991 prabusirea guvernului, tocmai a fost eliberat din inchisoare, mineriadele au tinut capul de afis al discutiei, o noua ocazie pentru Iliescu sa insiste asupra "autoritatii morale" a respectivei "categorii profesionale solidare".

"Violenta genereaza violenta. Dar avem de invatat destul din toate astea si sa nu mai revenim la climatul din 1990", crede in continuare fostul presedinte.

Pasaje din dezbatere:

Gabriela Vranceanu Firea: Mai aveti opinia ca domnul Petre Roman este orgolios?

Ion Iliescu: S-a mai corectat. Viata ne ajuta pe toti.

Gabriela Vranceanu Firea: Dar invers? Daca nu ar exista intre dumneavoastra cuvantul „Mineriada” ati putea lua de la capat o relatie politica consistenta si de lunga durata?

Petre Roman: In orice caz cred ca am invatat ceva definitiv din politica si care nu-mi apartine. Greselile politice nu se razbuna, se corecteaza. Am invatat lucrul acesta pe pielea mea. Sigur, as fi putut sa raman cu resentimente foarte grave in legatura cu mineriada din 1991, care oricum a fost o mare nenorocire, pentru ca s-a dat peste cap tot ceea ce facusem.

Dar e mult mai important sa corectezi, daca vrei ca politica sa construiasca ceva. Ceea ce ma supara de foarte multe ori in politica, este ca politica abandoneaza constructia pentru oameni, pentru tara, in favoarea galcevii, a vrajbei. Ori vrajba nu conduce bunastare. Vrajba produce dusmanie.

Gabriela Vranceanu Firea: Nu stiu cata lume crede in acest fapt. Stiti de ce? Pentru ca constatam si noi la televiziune. Cand sunt discutii serioase, documentate, bazate… Cand e un pic de interes…

Petre Roman: Dar pot fi discutii polemice. Polemicile totdeauna vor fi. Pana la urma ajungi poate sa amenajezi lucrurile. Pentru ca asta e ceea ce se numeste compromisul politic. Compromisul politic, asa cum il vad eu este in felul urmator: tu ai o solutie.

E cea mai buna. Dar nu ai cu cine sa o pui in aplicare. In schimb, o alta solutie care poate nu e prea departe ai cu cine s-o pui in aplicare. Atunci, decat sa stai pe loc te duci si faci treaba aia.

Gabriela Vranceanu Firea: Pot fi si altfel de mineriade, nu doar cand vin minerii in Bucuresti, nu?

Ion Iliescu: Apropo de mineriade. Nu mineriadele au introdus violenta in viata politica romaneasca. Daca vrem sa facem tot calendarul acestor momente. Minerii, la randul lor, ca o categorie profesionala mai solidara si cu o anumita autoritate morala, se simteau obligati sa vina in apararea institutiilor statului cand ele au fost agresate.

Dar tot acesti mineri care in iunie 1990 au venit in sprijinul institutiilor, dupa un an de zile au venit impotriva acestor institutii. Si atunci nu numai Petre Roman, dar si Ion Iliescu era vizat. Pe trenul cu care au venit in Gara Baneasa scria „Jos Iliescu!” si „Jos Petre Roman!”.

Dupa ce s-au descarcat atacand cladirea Guvernului, au mers la Parlament ca sa ceara demiterea presedintelui Ion Iliescu. Si acolo li s-a explicat ca Parlamentul nu poate sa faca asa ceva. Presedintele nu e ales de Parlament. Si cineva i-a si sfatuit: „Vreti demisia lui Ion Iliescu? Mergeti si cereti-o lui direct!”. Si au venit la Cotroceni.

Petre Roman: Pentru mine personal, daca sunt in politica si vreau sa fac ceva in politica nu am de ce sa ma ghidez dupa resentimente si dupa ranchiuna pentru o dorinta de razbunare. Nu. Durerea este ca tot ceea ce noi atunci acumulasem cu atata munca si truda – in momentul septembrie 1991 sa stiti ca aveam practic reforma cea mai avansata.

Noi reusisem legea privatizarii, dar nu in intentie, ci in concret, liberalizarea preturilor, reducerea subventiilor in industrie la jumatate si, daca nu veneau minerii, faceam si convertibilitatea monedei nationale interne cu un larg sprijin.

Ion Iliescu: Trebuie totul inteles in contextul conjuncturii de atunci. Anul 1990 si 1991 nu poate fi comparat cu anul 2005. Ceea ce este trist este ca dupa 15 ani, dupa trei alternante la guvernare, inca sunt oameni cantonati in acelasi climat al anului 1990.

Reiau toate sloganurile din Piata Universitatii, vin cu etichete: „Dinozaurul lui Iliescu” foloseste un sef de partid tanar si foarte entuziasm si energic. Tine asta de cultura dialogului politic, tine asta de cultura politicii si a democratiei pe care vrem s-o construim cu totii?

Gabriela Vranceanu Firea: Aveti sau ati avut macar la un moment dat o unda de regret ca in acea conjunctura pe care o traia tara ati multumit minerilor?

Ion Iliescu: Vedeti cum se manipuleaza imaginea? Amintind anii de atunci si mai ales evenimentele din 13-15, mai toate televiziunile au folosit doua imagini. „Mineri agresand civili si Iliescu multumindu-le” de unde reiese ca Ion Iliescu i-a chemat pe mineri ca sa reprime demonstratia nu stiu cui si le-a si multumit pentru asta. Este un fals istoric.

Dar minerilor le-a multumit nu numai Ion Iliescu, le-a multumit populatia Capitalei, care a fost ingrozita de ceea ce s-a intamplat in ziua de 13 iunie, ceea ce nu a fost prezentat de televiziuni in aceste zile deloc, cu incendierea masinilor politiei.

Asta spuneam, ar fi cazul dupa 15 ani sa putem sa coboram putin cu picioarele pe pamant, sa ne debarasam de asemenea practici, mentalitati si de a mentine o stare tensionata nenecesara.

Petre Roman: Totusi, si faptul ca in 13, dar mai ales in 14 si 15, au fost oameni agresati, oameni absolut nevinovati pe strada, care sunt victimele acelor zile.

Ion Iliescu: Violenta genereaza violenta. Dar avem de invatat destul din toate astea si sa nu mai revenim la climatul din 1990.