Cu taxiul prin orase (Radu Pavel Gheo)

de Radu Pavel Gheo     Cotidianul
Sâmbătă, 16 iulie 2005, 0:00


Si in Romania, ca si aiurea, orasele au specificul lor, identitatea lor. Un calator – roman sau strain – o percepe si si-o contureaza pas cu pas, de cind pune piciorul in orasul vizitat. Si, de cele mai multe ori, primul contact uman cu locuitorii orasului e cel cu un taximetrist.

Taximetristul acela are sansa sa devina modelul tipizat al cetateanului de-acolo: „ieseanul“, „bucuresteanul“, „clujeanul“. El e reprezentantul locului, cel care ofera – simbolic – cheia orasului. Dupa felul in care o face, creeaza asupra strainului si prima impresie. Poate cea mai durabila.

In ce masura se suprapune cliseul cunoscut, adus de-acasa, realitatii unui loc, filtrata prin taximetristii orasului? Nu stiu sigur, dar pot povesti un fel de experiment pe trei orase mari ale tarii: Bucuresti, Iasi si Timisoara.

In Bucuresti te asteapta in gara cetateni gata sa te plimbe oriunde. Taximetristi inregistrati sau ilegali, multi sint „pradatori“ la vinatoare de provinciali naivi, vaci bune de muls. O cursa la aeroport e pentru ei o mana cereasca.

Un cunoscut a ajuns chiar sa fie dus de la Gara Bucuresti Nord la Aeroportul Baneasa (despre care stia si el ca nu mai functioneaza de mult), ca apoi sa i se ceara sa plateasca si drumul Gara-Baneasa, si corectia Baneasa-Otopeni. A iesit, desigur, un mic scandal.

Daca nu e vorba de gara, ci de o destinatie in oras si nu stii geografia Capitalei, „pradatorul“ te poate invirti o ora pe o distanta de un kilometru. Cind te prinzi, e deja prea tirziu. Iar daca te miros ca esti de-al locului, de obicei „pradatorii“ se retrag, ba chiar sint ofensati (nu pricep de ce).

Da, multi taximetristi de gara sint „pradatori“. Dar nu toti. Unii sint oameni obisnuiti in cautarea unui cistig onest. Se inscriu perfect in paradigma bucuresteanului tipic, vazut de provincial: dinamic, intreprinzator, vorbaret, descurcaret. Taxiurile din Capitala sint insa de toate felurile. Poti fi inselat (cum am spus) sau poti fi dus repede si usor, la un pret rezonabil, oriunde vrei.

Multi taximetristi sint intr-adevar si guresi, plini de idei si informatii, de la ultimele planuri ale lui Basescu pina la bugetul UE si de la viata Andreei Marin pina la cea mai buna destinatie turistica.

Nimic deosebit: Bucurestiul e Romania in mic. Are cam 10% din populatia tarii, adunata din toate zonele geografice, cu o predominanta munteneasca al carei accent se vede. Taximetristii sint portdrapelul Capitalei.

Iasiul e, desigur, diferit. Orasul e mai slab dezvoltat economic. Locuitorii au faima de oameni expansivi, prietenosi, ospitalieri. Cum se vede insa Iasiul din taxi?

In gara te uimeste in primul rind absenta „pradatorilor“. Taximetristii au pretul corect afisat la vedere si folosesc aparatul de taxat (cum nu se intimpla intotdeauna in Bucuresti). Politicosi, deschid portbagajul si te ajuta aproape mereu sa-ti pui si apoi sa-ti scoti valizele. Nu ocolesc pe traseu, lasa de la ei cind e vorba de 1.

000 de lei (10 bani noi) si nu refuza nici curse de 500 de metri. Pe ansamblu, iti lasa o impresie extraordinara. Efectul e rapid si benefic pentru oras: toti prietenii mei timisoreni ajunsi aici au ramas cu amintiri placute, iar una dintre ele era legata de taximetristii ieseni.

In fine, Timisoara e considerat orasul cel mai occidental al Romaniei, cu un ritm de dezvoltare intrecut doar de cel al Capitalei si cu servicii care le imita pe cele vest-europene. Oamenii sint politicosi, orasul e bine administrat, parcurile sint numeroase, cladirile vechi incinta turistii.

Doar ca la gara, cind cobori din tren, gasesti aproape exclusiv taximetristi „pradatori“, care isi apara prin diverse metode teritoriul de intrusi. Trebuie sa traversezi bulevardul ca sa dai peste un taxi de firma rezonabil.

De altfel, o vreme chiar si orasul era plin de „pradatori“ amestecati, cu tarifele de exact zece ori mai mari decit cele obisnuite, in speranta – justificata – ca, in fuga taxiului, clientul n-o sa observe acel 69.000 care inlocuia pe atunci clasicul 6.900 de lei/km. Azi au adoptat si alte tactici: folosesc mult mai vizibila sigla de firma. Una aproape similara cu cea a firmelor recunoscute.

Sint un fel de Poma sau Adibas ai taximetristilor.

Chiar si la firmele „rezonabile“ trebuie spus ca, in Timisoara, atunci cind iei un taxi sau faci o comanda prin telefon, esti obligat aproape intotdeauna sa spui si destinatia. Daca asta inseamna o cursa prea scurta, taximetristii refuza, pur si simplu, cursa. Nu toti, dar majoritatea. Daca le platesti tarif dublu, vin.

De multe ori, iti propun direct sa nu foloseasca aparatul de taxat, iar daca-i refuzi, se supara. Rareori isi ajuta clientii la bagaje. Nu sint nepoliticosi, ci doar indiferenti. Imi amintesc de gestionarii de alimentara de pe vremuri, stapinii salamului si ai uleiului, pe care-i priveai de la tejghea cu ochi rugatori, de ciine flamind.

Desigur, exista si destule exceptii. Numai ca am deja (alti) citiva prieteni care s-au fript sistematic cu taximetristii si s-au scirbit de Timisoara inca din gara, oricit am incercat apoi sa-i ademenim cu cladiri istorice si parcuri imense. Iar cind povestesc ceva despre oras – in general, pe un ton rautacios –, nu uita sa pomeneasca de taxiurile de aici.

Pina acum nu m-as fi gindit ca taximetristul poate crea imaginea unui oras. De acum inainte n-o sa ma mai convinga nimeni ca n-o creeaza. Ia spuneti, in ce oras ati prefera sa mergeti pe jos?


















30 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Duminică