Trupele speciale ale Jandarmeriei au "luat cu asalt" metroul bucurestean. In cele mai importante statii, in diverse puncte ale metroului, in nodurile de cale ferata sunt prezenti luptatori din cadrul Brigazii Speciale de Interventie "Vlad Tepes".

Inarmati pana in dinti, purtand echipamentul specific unitatilor antitero (casti de protectie, veste antiglont, arme cu glont pe teava si combinezoane negre), jandarmii au reusit in numai doua zile un lucru exceptional: sa "curete" metroul de infractori, de aurolaci si sa creeze un climat de siguranta bucurestenilor.

Adica ceea ce nu au reusit timp de un an paznicii in salopete care se fac ca asigura paza metroului si se autodenumesc Ťbadigarziť.

Zeci de jandarmi patruleaza atat in statiile de metrou, cat si in garniturile de tren, in echipe de cate doi, acoperind astfel intreaga retea de transport subteran.

Cu toate ca s-a speculat ca prezenta trupelor speciale in subteran este in stransa legatura cu atacurile teroriste care au lovit metroul londonez, oficiali din cadrul Jandarmeriei ne-au declarat ca misiunea luptatorilor este mult mai complexa. Principala misiune a acestora este descurajarea comiterii de infractiuni, prevenirea acestora, asigurarea unui climat de siguranta, protejarea calatorilor.

Si, nu in ultimul rand, activitati cu specific antitero. Traseul trupelor speciale este stabilit in functie de afluenta de calatori si de trafic.

Un lucru ce trebuia facut mai de mult

O echipa a ziarului ZIUA a insotit, ieri, doua echipaje ale Jandarmeriei aflate in misiune. Patrularea a inceput la statia Piata Victoriei. Luptatorii, cu automatele in maini, cu pistolul la picior, fiecare avand minim un metru optzeci, au intrat in subteran. Instantaneu, toate privirile celor care se aflau pe peron s-au concentrat asupra acestora. Unii erau nedumeriti, nu stiau ce se intampla.

Altii pareau neinteresati, dar, fara sa vrea, isi intorceau capul dupa jandarmii inarmati pana in dinti. In momentul in care luptatorii Brigazii Speciale de Interventie "Vlad Tepes" si-au facut aparitia in statie, mai multi aurolaci care se aflau pe peron au rupt-o la fuga. Fara ca cineva sa le spuna ceva. Simpla prezenta a acestora, armele de foc si echipamentul din dotare au fost de ajuns.

Si-au dat seama ca nu mai e de glumit. Ca nu mai au de-a face cu paznicii de la metrou sau cu politistii cu chipiu, ocupati mai degraba cu admirarea si agatarea studentelor de la ASE decat cu asigurarea protectiei bucurestenilor. Cativa calatori dadeau semne de nervozitate, nestiind ce se intampla. "Este bomba la metrou, ce se intampla?", se intrebau acestia.

In momentul in care li s-a explicat ca prezenta jandarmilor are rolul de a preveni, de a descuraja activitati infractionale, ca nu este nici o bomba, ca nu au de ce sa se teama, mai multi calatori au spus ca acest lucru trebuia facut mai demult. "Faptul ca Jandarmeria asigura securitatea metroului este un lucru extraordinar. Trebuia facut mai demult.

M-am saturat sa calatoresc cu tot felul de indivizi dubiosi, ca sa nu mai vorbesc de aurolaci. Statiile de metrou, in special cele de la periferie sunt pline de aurolaci. Dorm pe scaune, agreseaza lumea, provoaca scandaluri, fara ca cineva sa-i deranjeze. Paznicii de la metrou n-au treaba cu ei. Ii lasa in pace, nu se baga.

Stau ciorcine cate cinci-sase la intrare, mananca seminte si se iau de femei. Atat. Asta e protectia pe care ne-o ofera. Aici la Victoriei sau in statiile centrale mai e cum mai e. Dar in statiile de la periferie, asa zisii bodyguarzi nu fac nimic", ne-a declarat un calator.

Am avut nevoie doar de cinci minute, timpul petrecut in statia Piata Victoriei pentru a lua metroul, pentru a ne da seama daca bucurestenii sunt de acord cu prezenta jandarmilor. Toti au considerat ca masura este binevenita.

Umilinta fara vorbe

Metroul soseste in statie, usile se deschid. Unii coboara, altii urca. Usa de acces la care se aflau luptatorii se blocheaza pentru cateva secunde. Cei care vroiau sa coboare raman pe loc, uitandu-se la armele si echipamentul acestora. Cei care vroiau sa urce nu indrazneau, asteptand ca jandarmii sa urce. Educatia militara a acestora si-a spus cuvantul.

Au asteptat sa se imbarce toata lumea si apoi ei.

Un lucru mai rar intalnit, daca ne aducem aminte de imaginea politistilor care isi fac veacul la metrou. Unii dintre ei cu burta atarnand peste centura, cu camasa descheiata, cu cascheta sau boneta intr-o parte, stand apatici la intrare, mestecand seminte.

Sau plimbandu-se tantos prin statii, cu mapa la subrat, cu catusele la vedere, aruncand din cand in cand un "Ce faci papusa"sau "Hai ma, mergi mai repede".

Luptatorii de la "Vlad Tepes" se posteaza in partile laterale ale vagonului. Cu mana pe arma, studiaza atent tot ce misca. Sunt atenti la cel mai mic detaliu, observa tot, desi calmul si siguranta de care dau dovada nu arata asta. Apare si paznicul metroului.

Mic de inaltime, uscat de slab, carand in spate un baston care pare-l ca-l doboara si cu o sapca ce-i cadea pe ochi, se indreapta in graba spre aparatul de fotografiat. Parea ca vrea sa-l smulga, sa-l sparga, sa ne ceara socoteala de ce pozam in garnitura in care el crede ca face legea. N-a mai apucat. A fost umilit fara sa-i spuna nimeni nimic.

A fost de ajuns sa-si ridice privirea undeva la doi metri pentru a bate in retragere. Imaginea care i se infatisa a fost de ajuns ca sa-l linisteasca.

El, vajnicul paznic, dotat cu bocanci si baston, care credea ca reprezinta legea in metrou, ca are autoritate si care, impreuna cu colegul sau ce pazeste celalalt capat al trenului, se tolaneste pe scaune si pune telefonul mobil sa "scuipe"manele, a fost redus la tacere. Imaginea luptatorilor l-a facut sa spuna "Servici usor". Si sa se dea la o parte. Numai era el in centrul atentiei.

Nu ca ar fi fost vreodata, dar asa credea. Nu mai putea sa patruleze tantos prin tren, sa-si loveasca bastonul de mana, sa-l tina sub cot, asa cum vazuse in filmele de actiune. Sa urle la pustii de liceu sa stea drepti pe scaun pentru a impresiona pustoaicele de clasa a zecea. Pentru ca atat facea.

Nu auzise ca este platit pentru a proteja calatorii, pentru a interveni impotriva golanilor sau aurolacilor care deranjeaza lumea sau provoaca scandal. Cand avea un asemenea caz, batea in retragere. Bastonul era bun numai pentru a-l flutura prin aer, pentru a speria copii.

Cand observa un individ mult mai solid ca el, care facea galagie, ocupa trei scaune, injura lumea si scuipa seminte, batea in retragere. Se facea ca nu-l vede. Il lasa in pace. Ii era frica. Poate avea dreptate. La fizicul lui, doar de paznic la sera ar fi fost bun.

"Autoritatea" paznicilor

Trenul a ajuns la Piata Romana. Jandarmii au coborat si au inceput sa patruleze. Noi ii observam de aproape. In timp ce discutam cu acestia despre actiunea lor, am fost flancati de paznicii metroului. Doi la numar. Mici si slabi. Penibil, sunt numiti Ťbadigarziť. "Voi mergeti cu noi, dati legitimatiile. Ati cerut voie sa fotografiati?". Asa-zisul bodyguard se tinea tare.

Incerca sa stea drept, dar curentii de la metrou il cam clatinau. N-am apucat sa spunem nimic, ca a pus mana pe bastonul pe care-l cara in spate. "Tre' sa veniti urgent cu noi la dispecer sa vedeam ce se intampla. Altfel nu mai plecati de aici". I-am aratat un aurolac care se afla in spatele lor si care tragea dintr-o punga. "N-aveti voi treaba cu el.

Stim noi ce avem de facut", a spus paznicul. L-am lasat sa vorbeasca singur si sa frece bastonul. Le-am urat: ŤServiciu usor!ť, jandarmilor, si am plecat.

Spectatori la metrou

Am facut o ultima oprire la Gara de Nord. De data aceasta singuri. In comparatie cu statiile in care se aflau jandarmii, aici situatia era radical schimbata. Aceiasi paznici stransi ciorchine la gura de metrou, incurcand circulatia si incercand sa agate liceene. Aurolacii intrau, ieseau, cerseau, agresau calatori. Nimeni nu-i deranja. Si politistii aveau cam aceeasi activitate.

Stateau si se uitau. Din cand in cand mai urlau la un betiv sau un aurolac: "Ba, da-i drumu de aici ca te rup". Dar nu se miscau din loc sa-i scoata afara.

Si ne-am adus aminte de o intamplare petrecuta in prima zi in care Brigada Speciala a "intrat" la metrou. In momentul in care un jandarm a rugat-o pe casiera sa-i deschida usa, pentru a nu sari peste aparat si a-i incurca pe ceilalti calatori, acesta a fost la un pas sa-l bata.

I-a spus ca nu are voie sa intre daca nu are aprobare, ca ea nu-l lasa si sa o insoteasca la dispecer ca sa vada daca ii permite accesul. Intamplarea nu mai are nevoie de comentarii. Reda perfect ceea ce se intampla in statiile de metrou in care nu se afla Jandarmeria: paznici pe care ii zboara vantul (unii le zic Ťbadigarziť), aurolaci si politisti care de multe ori stau si se uita.

Simpli spectatori.

Bogdan GALCA, George TARATA