Cine-si inchipuie ca acolo unde viiturile nu si-au facut de cap normalitatea e la ea acasa se insala amarnic.
Ca sa te convingi de asta e de ajuns sa treci cu masina de-a lungul Dunarii, spre Calafat, unde apele n-au iesit din matca, si sa vezi griul umflat, de coliva, cum se bronzeaza pe sosea in fata caselor, intors cu lopata de taranii care se uita chioris la norii aducatori de ploaie, ca si cum ar fi
trimisi in zona de Guvernul Tariceanu.
Poate ca domnii indispusi de ideea decretarii starii de urgenta habar n-au ca o treime din populatia tarii nu cumpara piinea de la magazin, ci si-o plamadesc in propria vatra. Or, anul asta, griul ranit si umed e refuzat de morari, iar faina anticipatelor n-o sa tina de foame.
In plin potop, scoala arogantei lui Nastase face ravagii si pe stinga si pe dreapta, daca se mai poate vorbi cumva, in Romania, de ideologii polarizate, care sa identifice un capitalism cu rata-n gura si un socialism cu covrigi in coada.
Joi seara, bunaoara, in loc sa puncteze pe o tema dramatica, in care actuala putere n-a buchisit mai nimic, profesorul Geoana s-a dat sturlubatic, desi PSD-ul nu si-a luat inca vechile corijente.
La talk-show-ul cu Mona Musca, europeanul Geoana a inghesuit-o pe fermecatoarea ministresa a culturii in boschetii misto-ului de Obor, din care a iesit mai degraba el insusi sifonat, decit satisfacut.
Mona Musca, in ciuda unei pene de motor adolescentine, provocata de baietii evlaviosi ai manastirii Secu si despre care, la un moment dat, normal ar fi sa dea seama, este figura cea mai prizata a liberalismului romanesc, iar Mircea Geoana n-a prea stiut ce lulea sa foloseasca.
Cind o buna parte din oamenii care ar fi trebuit sa traiasca mai bine traiesc mai rau, de ce oare liderul pesedist nu reuseste sa le iasa in intimpinare si preia stilul neproductiv al uleiosului Nastase?
Sa fie oare Ion Iliescu singura arma redutabila a PSD-ului?!
E ca si cum ai refolosi tunul Bertha din primul razboi mondial impotriva avioanelor Phantom americanesti.
Despre alergia la cizme a premierului Tariceanu n-are rost sa mai vorbim, caci e limpede ca buna ziua ca organul de comunicare cu masele populare i-a fost extirpat inca din copilarie, cu ocazia operatiei de apendicita.
Ca o incununare, nici macar Basescu n-a mirosit ca, daca ar fi scos pe teava Romaniei lacustre tot atitea fumigene cite a consumat pe cei trei jurnalisti rapiti in Irak, astazi n-ar mai fi apostrofat de victimele inundatiilor sa vina linistit, la spritul prezidential de pe podul suspinelor, cu vinul, fiindca o
sa aiba ei grija sa aduca apa din belsug.
