Atat de mult s-a vorbit in aceste zile despre cosmarul celor loviti de viitura, despre atitudinea pe care ar fi trebuit sa o adopte autoritatile pentru a se evita pierderile de vieti omenesti, incat Romania a devenit o tara de oameni care fac supozitii despre ce ar fi mai bine pentru prezentul ei imediat.

S-a spus ca trebuie instituita starea de urgenta. Ba nu, de exceptie! Ei as, de necesitate! Si cu exceptia ce facem? Paragrafele constitutionale sunt insa foarte clare. Dar un drum pana la raftul de biblioteca unde se afla Legea fundamentala in stat are nevoie de cel putin doua componente: miscarea in sine si vointa de te lamuri.

Vineri seara, la ora de maxima audienta, presedintele a descalecat de pe elicopter si a dat verdictul. In stilul sau inconfundabil, trebuie sa recunoastem: natural, degajat, concis, clar.

Poti sa-i reprosezi multe lui Basescu, dar nu poti ignora ca este cel mai expresiv politician si reuseste sa gaseasca tonul, vorbele si atitudinea potrivite oricarei situatii: fie ca e vorba de criza de ostatici, inundatii de cosmar, un chef la vreo ambasada sau explicatii incomode pentru oricine, dar nu si pentru el, asupra culorii si croielii total nepotrivite a vesmantului consilierei sale

simpatice, la momentul medierii cu grupurile parlamentare, privind alegerile anticipate. Cum spuneam, Basescu te poate enerva, te poate discredita, te poate exclude, dar nu te poate dezamagi oferindu-ti un tablou de presedinte potolit.

Si tocmai de aceea cred ca si noi, cei din presa - intoxicatori sau dezinformatori, sau noi, cetatenii romani - intoxicati sau dezinformati, si noi, alegatorii - convinsi sau pacaliti, avem toate motivele sa-i facem un capriciu. Trebuie sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului, si Basescului dreptate. Pentru ca lui ii place cel mai mult sa i se dea dreptate.

N-o spun cu malitie, e o constatare cinstita.

Daca presedintele spune ca trebuie sa incetam cu isteria nationala pe tema inundatiilor, eu cred ca trebuie sa-i dam dreptate. Acum, sa recunoastem, el nu s-a rastit la sinistrati, nu le-a trantit portiera in nas, nu i-a persiflat prin oglinda retrovizoare, ca altii... Are el un „nu stiu ce” care amorteste tensiunile si anesteziaza crizele. Pe cuvant, nu glumesc.

Tocmai de aceea simt nevoia sa-i dau dreptate eu, pe aceasta cale, in numele celor care au aceeasi opinie ca mine, de mai multe ori, de cate ori imi va incapea in patratica acordata de art director editorialului meu.

Asa ca, zic serios: Presedintele are dreptate! Presedintele are dreptate! Presedintele are dreptate! Presedintele are dreptate! Presedintele are dreptate! Presedintele are dreptate! Presedintele are dreptate! Presedintele are dreptate! Presedintele are dreptate! Presedintele are dreptate! Presedintele are dreptate! Presedintele are dreptate! Presedintele are dreptate! Presedintele are dreptate!

Presedintele are dreptate! Presedintele are dreptate! Presedintele are dreptate! Presedintele are dreptate! Presedintele are dreptate! Presedintele are dreptate! Presedintele are dreptate! Presedintele are dreptate! Presedintele are dreptate! Presedintele are dreptate! Presedintele are dreptate! Presedintele are dreptate! Presedintele are dreptate! Presedintele are dreptate! Presedintele are

dreptate! Presedintele are dreptate! Presedintele are dreptate! Presedintele are dreptate! Presedintele are dreptate! Presedintele are dreptate! Presedintele are dreptate! Presedintele are dreptate! Presedintele are dreptate! Presedintele are dreptate! Presedintele are dreptate!

Ati vazut ca nu a fost greu? Hartia de ziar suporta aproape orice. |nca nu m-am lamurit cum e cu familiile celor 15 romani care au murit in valtoarea apelor. Si nici cu cei care dorm, prin adaposturi improvizate, cu capul pe banci de scoala. Ce se va face concret pentru ei? Asta vom urmari in zilele care vin.

Dar un raspuns tot am capatat: DA, e trist ca Traian Basescu e singurul politician din Alianta D.A., invingatoare la masa verde in alegeri, care merita sa i se spuna ca are dreptate. Chiar si cand se vede cu ochiul liber ca nu prea are. Macar am convingerea ca, dupa ce e prins cu ocaua mica, se retrage in culise si da cu ocaua de pamant. Pana o face mare!