Sedinta de guvern de saptamana trecuta, probabil ultima a Cabinetului Tariceanu, mi-a adus aminte de o scena petrecuta nu cu mult timp in urma intr-un cunoscut complex comercial. Cascam gura la vitrine, cand aerul a inceput sa vibreze de un zvon ce era transmis cu rapiditate din gura in gura.

Vine Garda! In mai putin de trei minute, comerciantii si-au burdusit gentile cu documentele compromitatoare, au tras grilajele, au pus lacatul pe usa si au disparut, lasandu-si potentialii cumparatori cu buza umflata.

La ultima sedinta de guvern, cei prezenti aveau un singur scop - sa treaca si cele 5,7, 10 acte normative pe care le tineau teanc in fata, gata sa argumenteze, daca li s-ar fi cerut, de ce este musai sa fie aprobate inainte de intrarea in imprevizibilul interimat.

Era, practic, ultimul tren pe care, daca il prindeau, puteau onora promisiuni facute de-a lungul timpului tovarasilor politici, partenerilor de afaceri sau chiar electoratului. Aproape 200 de acte normative au fost, astfel, aprobate pe banda rulanta.

Despre ceea ce s-a votat, unii dintre cei prezenti au aflat, cu surprindere, din presa, in zilele care au urmat. Iar surprizele nu vor inceta sa apara, pe masura ce actele respective vor fi publicate in Monitorul Oficial.

Cu demisia in mana, cu anticipatele in toamna, prioritatile au fost altele. Acordul cu FMI, negociat timp de doua saptamani si finalizat cu promisiuni de austeritate bugetara din partea guvernului a fost pus in cui pana prin noiembrie.

Ca urmare, dintr-un condei, s-a decis cresterea de la 0,7% la 1% a deficitului bugetar, ceea ce va permite guvernului sa cheltuiasca in plus cateva sute de milioane de euro.

Desi, practic, nu avea nici un ban mai mult, sutele de milioane de euro urmand sa fie imprumutate, guvernul a si inceput sa cheltuiasca, aidoma unei femei care pune ochii pe o geanta si o pereche de pantofi cu speranta ca-i va pica o prima de Craciun.

De unde nu avea, Tariceanu a dat inapoi cei 6% majorare salariala pentru bugetari, pe care ii taiase cu numai cateva saptamani inainte.

Motivatia de atunci, ca inghetam salariile “pentru a impiedica cresterea accelerata a inflatiei” se topise peste noapte in “cresterea incasarilor bugetare”, din care se puteau acum picura cateva sute de mii de lei fiecarui bugetar.

La fel, ministrul Agriculturii a mai gasit doi iepuri in jobenul care fusese transformat in basca la rectificarea bugetara si a inceput sa imparta in stanga si in dreapta. Subventii la grau, la motorina, la samanta, la carne , la lapte, la tutun.

Desi numai cu cateva luni in urma spunea raspicat ca in aceasta toamna nu vor mai fi acordate subventii pentru infiintarea culturilor, acestea avand ca efect doar perpetuarea ineficientei agriculturi de subzistenta. In total, pentru subventii s-au aprobat cheltuieli de 3.

000 de miliarde de lei, desi cu numai doua saptamani inainte, la rectificare, pana sa se stie de anticipate, Agriculturii i se luase jumatate din suma care i s-a dat acum.

Cu ochii numai la mana care va introduce votul in urna, nimeni nu a mai stat sa faca un calcul simplu. Ce poate face agricultorul cu 8.000 de lei in plus la kilogramul de carne, cu 100 de lei in plus la litrul de lapte sau cu 5.

000 de lei mai mult la kilogramul de tutun recoltat? Ce vor plati mai intai bugetarii din cele cateva sute de mii de lei in plus la salariu - nu multe- in conditiile in care pretul gazelor, al energiei, al benzinei cresc de la o luna la alta cu procente care umilesc majorarea salariala de 6% ce va fi incasata odata cu anticipatele?

Pomenile in stil PSD, care nu au nimic de-a face cu politica liberala de dezvoltare a economiei promisa in campanie de Alianta, sunt abia la inceput. Guvernul a avut grija ca orice “interimar “ va veni sa aiba mana libera pentru a lua decizii si a cheltui bani pentru “nevoi bugetare sociale, care nu suporta amanare”.

Austeritatea cheltuielilor la nivelul administratiei publice, ca si planurile de dezvoltare vehiculate la ultima impartire a banilor de la buget au fost deja uitate. De asemenea, marginalizarea problemelor legate de integrarea europeana nu vine decat sa confirme resemnarea guvernului in fata sanselor tot mai reduse de a deveni membri UE in 2007.

Iar inghetarea acordului cu FMI pana prin noiembrie nu pare deloc intamplatoare. Iepurii scosi din joben vor fi platiti in rate, incepand din anul care vine. Prin cresterea TVA, a accizelor, a preturilor la utilitati, prin inghetarea salariilor bugetarilor sau prin disponibilizari.

Toate aceste masuri vor fi insa prezentate, asa cum ne-am obisnuit, ca rezultat al negocierilor cu FMI, ce vor fi strategic dezghetate.