Probabil ca vom avea o remaniere guvernamentala. Ne-o spune Adrian Nastase, cel care, bine informat despre miscarile liberalilor, ne-a anuntat cu o zi inainte ca premierul nu va demisiona.

Stiam, desigur, ca PSD dispune de „cartite” in interiorul PNL, dar nu am crezut ca tocmai Calin Popescu-Tariceanu, cel care a respins cu fermitate colaborarea cu PSD pe parcursul campaniei, va ajunge sa ia o decizie de maxima importanta ce avantajeaza exact partidul pe care l-a combatut in campanie si a carui „mostenire” a promis s-o inlature.

Renuntarea la anticipate este un cadou nesperat oferit atat PSD, cat si partidelor mici din coalitia de guvernare, UDMR si PC - exact cele care joaca la doua capete.

Alegatorii Aliantei se vor intreba, probabil, mai devreme sau mai tarziu, cum se face ca, de cate ori voteaza cu PNL, se trezesc cu PSD topaind prin ograda? Ignorand, probabil dintr-un calcul gresit, consecintele actiunii sale, domnul Tariceanu a intrat in contradictie cu asteptarile propriului electorat.

Nu este singura contradictie pe care o constatam in aceste zile. Prim-ministrul a intrat in contradictie, daca nu chiar in conflict deschis, cu partenerul din Alianta, PD, si cu liderul necontestat al acesteia, Traian Basescu.

Actionand pe cont propriu si jucand in echipa cu Dan Voiculescu si Marko Bela, el s-a rupt de aliatii sai naturali, ramanand la mana unor lideri fara scrupule care-si urmaresc doar interesele proprii si tradeaza cu dezinvoltura.

Am putea spune chiar ca premierul a intrat in contradictie cu propriul interes politic pe termen lung. Declaratiile seci de loialitate fortata din partea lui Emil Boc anunta o distantare a PD fata de Tariceanu. Nici liberalii nu mai sunt convinsi in totalitate ca trebuie sa-l sustina.

Chiar daca adversarii sai nu vor reusi sa-l inlature acum de la conducerea partidului, ei il vor hartui continuu si-i vor submina autoritatea.

Daca premierul se bazeaza pe sprijinul popular pentru a ramane in fruntea guvernului si a PNL, atunci face o mare greseala, caci intra in contradictie cu propria natura. In ultimele zile, domnul Tariceanu s-a straduit sa proiecteze imaginea unui lider macho, care-i pune la punct pe ziaristi si pe critici, si care se adreseaza „oamenilor simpli”.

Din pacate, nu este convingator pentru ca nu este firesc. Domnul Tariceanu este un altfel de personaj - urban, educat, serios. In loc sa-si cultive propriile calitati, cauta sa le imite pe ale altora. Adrian Nastase a facut aceeasi greseala in campanie cand s-a apucat sa coseasca si sa mangaie purcei.

Nici fostul, nici actualul prim-ministru nu inteleg ca doar doi oameni politici stiu sa se comporte natural cu „oamenii simpli”: Traian Basescu si Ion Iliescu. In loc sa intre in tandem cu ei si sa-si imparta rolurile in mod intelept, amandoi au cazut in aceeasi greseala: au cautat sa-i copieze ca sa-si atraga ei tot electoratul.

Din pacate pentru primul-ministru, nici momentul renuntarii la demisie nu a fost bine ales, caci a intrat in contratimp cu vremea: explicatia inundatiilor ar fi fost poate convingatoare cu o saptamana in urma, in plin potop, cand guvernul se preocupa de schimbarea Legii electorale, nu acum cand apele se retrag. Nici cu Comisia europeana nu s-a sincronizat prea bine premierul.

In loc sa declare deschis ca dezaproba alegerile anticipate, oferindu-i o scuza valabila primului-ministru, oficialii europeni au refuzat sa intervina in politica interna romaneasca.

Tot acest lant de contradictii si contratimpi a fost pana la urma generat de o singura, dar importanta, contradictie - cea initiala, cand domnul Tariceanu a anuntat prima data ca demisioneaza fara sa doreasca de fapt s-o faca. Cum se va incheia acest lant al slabiciunilor nu stim. O fi Romania surprinzatoare si atipica, dar pana si la noi greselile se platesc.

Deciziile proaste in plan politic au consecinte mai grave si mai durabile decat inundatiile. Ele nu pot fi remediate de armata si de jandarmi.