S-au scurs deja sase luni de guvernare oranj si ceea ce ramane este adevarul rostit de jurnalista Corina Dragotescu, in interviul acordat, cu ceva timp in urma, de presedintele tarii: "Lumea nu traieste numai cu telenovele". Cu alte cuvinte, mai este nevoie si de cresterea nivelului de trai al populatiei, obiectivul fundamental al Aliantei in campania electorala.

Or, in acest sens, dl Traian Basescu nu ezita sa declare multumit ca "Primii pasi s-au facut: cresteri de venituri". Asa o fi, dar se trec sub tacere majorarile de preturi si tarife, de-ajunsese saracul leu ca un "maidanez".

Unul atat de costeliv incat bancherii nostri i-au dibuit slabiciunea si l-au "ingreunat", prilej pentru premier sa recite, la miez de noapte, catrenul: "Se implineste gandul meu,/ Tariceanu si Basescu vin astazi cu Isarescu/ Sa va aduca leul nou, leul greu".

(Nu stiu cine este autorul catrenului, desi, pentru "neobrazarea" de a se trece in fata Capitanului-care-nu-iarta, seful Guvernului va plati curand.) Oricum, decizia denominarii monedei nationale, chiar daca pregatita de mai mult timp, reprezinta castigul major al actualei Puteri. In rest, o searbada si strepezicioasa telenovela. Nesfarsita si dezgustatoare.

O defilare obositoare de "baroni" pesedisti in zanganitul catuselor. A fost arestat Iacobov, "ce mai freamat, ce mai vuiet"! Zile in sir, canalele de stiri n-au prididit sa arunce norodului flamand ciozvarte iacoboviene, tavalite prin sos de trandafiri. Au picat si fratii Iancu, alti "capitalisti" salbatici, intarcati cu petrol din sondele Moldovei.

Cum era de asteptat, ecranele s-au colorat din nou cu figurile "suave" ale malacilor veniti la tribunal sa-si sustina stapanii. In aceasta atmosfera penitenciara, priponirea lui "nea Mischie, nea Mischie, te stie-o Romanie !" n-a ridicat catusi de putin ratingul televiziunilor devenite birouri de presa ale parchetelor.

Cand multimea adulmeca mirosul sangerand al razbunarii politice, retinerea Patriciului liberal a cazut ca o ghilotina peste grumazul partenerilor portocalii. Si cum camasa mortii ameninta sa-i stranga fara crutare, penelistii s-au bulucit la Curtea de Apel si "s-au dat in stamba".

Lacrimi, umilinta si atentionari pre limba marii finante americane, asta da telenovela! Nici nu se uscasera obrajii patricieni, ca urmasul ilegitim al Domnitorului Stefan cel Mare, ex-primarul Sechelariu, isi incepea epopeea penala, in acelasi registru lacrimogen.

(Aici, se pare, de vina e tot locatarul Cotrocenilor, coplesit mai nou de o intempestiva si electorala lacrimare pe umarul suferindului Stolojan, gest imitat apoi cu osardie de epigonii sai din zurlia noastra ograda politica.

) Dar naprasnica lovitura mediatica l-a avut ca personaj central pe Omar Hayssam, "teroristul" finantator al PSD, caruia, in timp ce se afla internat intr-un spital de "glumeti" din Bucuresti, i s-a nazarit sa "doseasca" trei vajnici ziaristi bastinasi, trimisi la ’sto, in inima ciuruita a Bagdadului, dupa ciment, zahar si acadele.

Iar basmul continua si azi, de parca ne-am juca de-a "Cocosul rosu". Cam asa arata bilantul primelor sase luni de guvernare oranj. Era sa uit de "dezgroparea" dosarului "Mineriadelor", de care e agatat invinuitul Ion Iliescu, demers fluturat ca izbanda rasunatoare a pricajitei Justitii.

O Justitie mustruluita constant de d-l Basescu si pregatita ca alibi infailibil al amanarii integrarii: "Dumneavoastra (n.m. magistratii) sunteti cei care veti decide intrarea sau amanarea intrarii Romaniei in U.E., la 1 ianuarie 2007. (...) Insasi soarta Romaniei depinde, acum, de dumneavoastra".

Se pare ca guvernantii nostri vad peste tot sabotori si tradatori, fie ca sunt in roba, fie ca stau la aceeasi masa cu membrii CSAT sau compromit negocierile cu milosii, totusi!, rapitori de gazetari. Pretexte pentru viitoarele esecuri ? Posibil.

In spatele ecranului insa se chinuie sa supravietuiasca o Romanie disperata si famelica, uitata si abandonata de cei care, ieri, ii promiteau cate-n luna si-n stele. Romania asta, care se intinde sibarit dincolo de buletinele de stiri, a ostenit facandu-si mereu iluzii si acum a amutit, resemnata si infricosata de urgiile abatute asupra ei.

Din vazduh s-a pravalit potopul, pamantul se clatina si se crapa, exorcistii in sutane alunga, prin crima, dracii din manastire, iar dinspre autoritati ranjesc alte calamitati "sulfinate".

Un loc blestemat, sortit ratarilor de tot felul: cand nu sunt turcii, sunt rusii; cand nu sunt inundatii, e seceta; cand nu e PSD, e "Conventia" sau "Alianta"; cand nu e Iliescu, e Constantinescu ori Basescu; cand nu e bine, e rau ... si vremea curge de prisos pe langa noi, fara sa schimbe naravuri si mentalitati.

"Pana la urma, nici nu pun presa sub obroc, nici n-am inventat mecanisme de a o pune sub control, nici nu am momit presa cu bani sau favoruri", sustine cu siguranta-i proverbiala presedintele Basescu.

Aproape ca-l credeam, daca nu citeam ca pedistul Aurel Pana, directorul Companiei "Apele Romane", ar fi strigat presei vorbe grele: "Ba, vin acolo si va dau foc la redactie, va retrag publicitatea ! Sa scrii in ziarul de maine ca esti o dobitoaca !" Replica nu e noua si nici macar originala, am auzit-o exasperant de des in ultimii ani, semn ca "apa trece, iar proastele obiceiuri raman".

In toamna trecuta, la alegeri, romanii nu l-au deslusit, in intregime, pe Murphy, cu ale sale trasnite legi, caci, in caz contrar, ar fi aflat ca "Daca iti dai seama ca sunt patru cai posibile in care ceva sa mearga rau si le ocolesti, va aparea prompt o a cincea, pentru care nu erai pregatit".

Si dupa guvernele din 1990, 1992, 1996 si 2000 s ca principale borne istorice postdecembriste, Cabinetul Tariceanu din 2004 e tocmai "a cincea cale" ...