Umberto Eco, faimosul semiotician italian, a spus, intr-unul din textele sale, ca „daca vrei sa folosesti televizorul pentru a invata ceva pe cineva, trebuie, mai intii, sa il inveti pe acela cum sa foloseasca televizorul“. Fraza aceasta e asumata, drept motto, de mai multe organizatii care incearca sa impuna conceptul de „media literacy“.

Ce este si ce vrea ea?

In esenta, „media literacy“ inseamna abilitatea de a „citi“ televiziunea, in special, mass-media, in general. Educatia de acest tip invata cum sa fie accesat, analizat si evaluat un produs media. Multe studii sugereaza ideea ca programele scolare de tip „media literacy“ au drept rezultat o vulnerabilitate mai mica a copiilor si a adolescentilor in fata mediei.

Copiii care inteleg felul in care opereaza media adopta mult mai rar atitudini si comportamente distructive pe care media le incurajeaza, spun promotorii „media literacy“.

SUA au fost pionieri

Avocatii „media literacy“ spun ca mai mult de 4.000 de studii releva faptul ca exista o relatie puternica intre violenta de pe ecrane si agresivitatea indivizilor. De aceea, concluzia pe care o trag acestia e fara echivoc: „controversele s-au sfirsit: violenta televizuala ii face pe copii sa fie mai agresivi“.

Televiziunea nu are impact numai asupra comportamentului violent al copiilor si al adolescentilor. Unele statistici de care fac uz cei care incurajeaza „media literacy“ sint ingrijoratoare: reclamele la bere, dar si pasajele din filme in care personajele acestora fumeaza creeaza dependenta in viata reala.

Intr-un sens mai restrins, „media literacy“ e vazuta si ca o forma speciala de educatie, a carei miza este protejarea copiilor si a adolescentilor de efectele nesanatoase ale mediei. In Statele Unite, presedintele este unul dintre cei care sprijina „media literacy“.

Sintagma cu lipici

Conform calculelor, inainte de a merge la scoala, copiii din Occident se uita mai bine de 5.000 de ore la televizor. „Nu putem ignora modul in care televiziunea le formeaza copiilor nostri perceptia despre lume“, spune unul dintre parintii americani.

Unei asemenea stari de fapt, adeptii „media literacy“ ii raspund in felul urmator: „educatia media poate fi integrata in curicula in acelasi fel in care cititul si scrierea sint prezente acolo“. In SUA si Canada, „media literacy“ este obiect de studiu obligatoriu in din ce in ce mai multe scoali. De putin timp, aceasta se studiaza, in acelasi regim obligatoriu, si in Europa.

In Marea Britanie, Franta si chiar Italia. Este important de spus ca, in Anglia, Australia, Canada si SUA, educatorii de „media literacy“ au intelegere comuna conform careia orele de predare ale „media literacy“ sa aiba la baza un set minimal de principii.

Printre acestea: nu e obligatoriu sa crezi ceea ce vezi; realitatea este construita; produsele care fac audienta isi negociaza propriile semnificatii; constructorii de media au scopuri comerciale; media contine valori, dar ruleaza si ideologii; mesajele media au consecinte sociale si politice.

Un exemplu

„Alliance for Media Literate“ (AMLA) este o organizatie nationala din SUA fondata in 2001, al carei scop este acela de a raspindi educatia de tip „media literacy“. Lunar, AMLA editeaza un newsletter electronic, iar la fiecare doi ani organizeaza o conferinta de amploare la care sint invitati lideri in domeniu pentru a aduce la zi informatiile in legatura cu educatia media.

E cu atit mai necesar cu cit, o spun aceiasi avocati ai „media literacy“, „camera minte“. •

Nevoie de „media literacy

„Alfabetizare media - e doar un termen aproximativ pentru a traduce «media literacy»“, spune Mircea Vasilescu.

Alfabetizarea se opune, de regula, analfabetismului. Or, in „media literacy“ e vorba despre altceva.

„E nevoie de «media literacy» in Romania, pentru ca televiziunea, mass-media in general, publicitatea si toate produsele media au devenit o lume foarte complicata“, apreciaza Mircea Vasilescu, redactor-sef la „Dilema veche“ si totodata unul dintre putinii publicisti romani care au scris despre „media literacy“.

Mircea Vasilescu mai spune ca „pentru ca spectatorii, cititorii, receptorii in general sa inteleaga mai bine aceasta lume si sa se fereasca de efectele ei negative, au nevoie de informatii si cunostinte. «Media literacy» le ofera.

Putem face o paralela: asa cum la scoala invatam din clasele mici sa lucram cu diferite texte (de la cum sa faci o cerere pina la cum sa citesti literatura complicata), tot asa e nevoie sa invatam sa intelegem televiziunea, mass-media“.

Bun comentator media, redactorul-sef al „Dilemei“ adauga ca „e cu atit mai necesara «media literacy» in Romania, cu cit tara noastra a iesit dintr-un regim totalitar. Ceea ce inseamna si asta: ca a trecut de la doua ore de program de televiziune, ideologizant si propagandistic, la televiziuni libere, la publicitate de televiziune“.

In fine, Vasilescu considera ca „la liceu e cel mai nimerit sa se studieze «media literacy». E o virsta ideala“.

Proiect-pilot

Manualul editat de Agentia de Monitorizare a Presei „Academia Catavencu“, „Competenta in Mass-Media“ poate fi socotit o specie de „media literacy“.

Prima editie a manualului a fost scoasa in 2000. In 2004 a aparut si a doua editie. In scolile din Romania, disciplina sustinuta de acest manual este studiata inca din 1999, proiectul demarind simultan in 80 de scoli. Din 2004, cursul optional de „competenta in mass-media“ face parte din curicula nationala. Actualmente, e studiat in 120 de scoli. Tirajul primei editii a manualului a fost de 2.

000 de exemplare, toate fiind oferite gratuit scolilor si nu vindute. La editia din 2004 s-au tiparit in total 7.000 de exemplare, 5.000 fiind distribuite gratuit, iar 2.000, puse in vinzare. „Dezvoltarea la tineri a acestor competente reprezinta aspecte esentiale pentru comportamentul activ al acestora ca viitori cetateni.

Orice membru al comunitatii trebuie sa fie capabil sa caute si sa utilizeze informatia, sa comunice liber, deschis, fara teama confruntarii cu o realitate pentru care nu este pregatit“, argumenteaza autorii manualului necesitatea studierii acestei materii.