In Romania, certurile dintre salariati si patroni apar in primul rand din cauza salariului, a timpului de lucru si a conditiilor de munca. Din 2000 pana in 2004, romanii au ramas la fel de nemultumiti de salarii, dar se pare ca, in 2003, au renuntat sa mai spuna ceva despre conditiile de munca.
Spaniolii sunt constanti. Romanii se tot cearta, inca din 2000, pe aceeasi tema - contractul colectiv de munca. La Luxemburg, unde aproape nu exista somaj, angajatii s-au plans in 2000 ca nu au siguranta locului de munca.
Pe primul loc printre motivele suedezilor de a iesi in strada a fost, in aceeasi perioada, platirea drepturilor de autor. Pe finlandezi si danezi, in schimb, ii supara demisiile si salariatii imigranti.
Cu toate ca in Romania salariul este de aproape 20 de ori mai mic decat cel din Marea Britanie, doar 48 la suta dintre romani erau nemultumiti in 2004, fata de 84 la suta dintre englezi.
Spaniolii sunt pe primul loc in Europa cand vine vorba de iesit in strada pentru a-si rezolva conflictele de munca. Ei au pierdut, protestand, 220 de zile de munca la o mie de muncitori in perioada 2000-2003, de cinci ori mai mult decat media in Uniunea Europeana si de aproape opt ori mai mult decat romanii.
La noi in tara, conflictele de munca au inghitit 32 de zile pe acelasi numar de angajati. Cei mai cuminti par sa fie polonezii: la o mie de muncitori s-au pierdut doua zile.
Specialistii situeaza tara noastra in aceeasi categorie cu Franta, Anglia, Danemarca, Finlanda, Ungaria, Suedia si Slovenia, tari in care numarul de ore pierdute in domeniul muncii este moderat. Din 2000 pana in 2004, cele mai multe dispute s-au intregistrat in Danemarca – 804. La polul opus, luxemburghezii au avut, in total, patru dispute.
Asta inseamna nici macar una pe an.
Datele au fost prezentate de catre Fundatia Europeana in cadrul Observatorului Relatiilor Industriale.
