Din totalul locuintelor existente in Romania, 53% sunt construite din beton si caramida, 18,8%, din caramida si lemn, iar 28% sunt construite din chirpici, paianta sau stuf. Studiile arata ca exista diferente mari intre locuintele urbane, mici, dar din beton si caramida - 79,8% si cele rurale, mai aerisite, dar ieftine si lipsite de rezistenta - 41,6%.
La un procent asa de mare de locuinte construite din lut amestecat cu paie si uscat la soare - asa-zisul chirpici - nu este de mirare ca pe putin 11.000 de gospodarii s-au topit pur si simplu sub ape. De altfel, in datele statistice ale INS si ale Institutului National de Economie, rubricile cu distrugerile caselor si ale recoltelor, generate de inundatii, ocupa un loc "fruntas".
Locuitorii satelor sufera anual pierderi de animale si distrugeri de recolta, determinate de fenomene naturale. Anual, taranii romani pierd aproape 35% din efectivul de animale si 18% din recolte li se depreciaza. Romanii nu au cultura asigurarii bunurilor Anul 2003 a intrat in istorie ca unul din cei mai secetosi din ultimii 160 de ani.
Dar, culmea, desi 2003 a fost un an secetos, care i-a adus societatii Hidroelectrica pierderi de peste 5.000 miliarde lei si a inchis pentru o luna Nuclearelectrica, totusi, 2003 a fost si un an cu inundatii. A fost surprinzatoare distrugerea unei localitati intregi - Facaieni, la 14 august 2002 - din cauza unei tornade.
In 2003 si 2004, mari distrugeri cauzate de furtuni si inundatii au suferit regiunile Ilfov-Bucuresti si Oltenia. Per total, in cei doi ani au fost distruse cateva sute de locuinte, dar romanii nu au invatat nimic. Ei nu-si asigura locuintele dintr-o multime de motive. In primul rand, sunt prea saraci pentru a suporta astfel de plati, apoi nu au cultura asigurarii.
Aceasta este aproape inexistenta chiar si la oras - unde doar 6,9% din locuinte sunt asigurate. La sate, doar 2,6% din gospodarii sunt asigurate. Locuintele vechi, construite inainte de 1940, sunt asigurate in proportie de 4%, iar cele dupa '89, in proportie de 6%.
