Defectarile lui Nicolae Plesita

de Vladimir Alexe     Ziua
Vineri, 29 iulie 2005, 0:00


Epoca "Plesita" la "Centrul de Informatii Externe"(CIE) corespunde unei perioade sinistre de "caderi" si dezertari, fara precedent in spionajul romanesc. Acest lucru trebuie pus pe incompetenta crasa a lui Nicolae Plesita in materie de spionaj, ca si pe "cultivarea sefului", adica a lui Ceausescu.

In octombrie 1978 CIE avea un nou director, pe Romus Dima, ministru adjunct de Interne, un civil.

In 1980, generalul-locotenent Nicolae Plesita l-a inlocuit pe Romus Dima, pana in 29 noiembrie 1984, cand Ceausescu - satul de "gogosile" pe care i le tot turna Plesita, precum si de insuccesele in plan extern ale acestuia, care ii afectau grav imaginea externa si aspiratia de lider al statelor nealiniate, la care nazuia - l-a demis.

Plesita a fost trimis comandant al scolii de securitate Gradistea (Ilfov), la vreo 40 de km sud de Bucuresti, inlocuindu-l la conducerea CIE cu generalul-locotenent Aristotel Stamatoiu, pana in decembrie 1989.

Adevarul este ca nivelul intelectual al generalului Plesita nu l-a depasit niciodata pe cel al unui "sef de post" comunal. Violent si vulgar, asa cum il stim, Plesita se "remarca" prin necunoasterea nici unei limbi straine (nici macar engleza sau franceza nu cunostea). Iar CIE se ocupa de spionaj. Actiona, asadar, in exteriorul Romaniei. Romana, si aia "vorbit", cum s-ar zice.

Putem afirma ca numirea unui individ arivist ca Plesita la conducerea CIE- esecurile grave care s-au manifestat in tot acest timp la fosta CIE- nu numai ca au afectat grav imaginea internationala pe care si-o construise cu greu Ceausescu, dar, din mai multe puncte de vedere, a fost si "inceputul sfarsitului" pentru regimul Ceausescu.


Esecurile fostei CIE in perioada "Plesita"
In octombrie 1980, procedura federala a Germaniei informa in legatura cu capturarea unui roman, acuzat de spionaj al emigratiei din Germania, in slujba CIE.

In noiembrie 1980- o luna mai tarziu- un cifrator de la Ambasada Romaniei la Viena, Florian Rotaru, fuge cu 50 de kg de documente secrete ale Ambasadei si se refugiaza in Germania Federala. Ulterior, Rotaru a fost predat CIA, cu documente cu tot.

Urmeaza, in martie, 1981, un sef de politie austriac care a fost arestat la Viena, pentru spionaj in favoarea fostei CIE.

In ianuarie 1983, un tribunal francez l-a condamnat pe Traian Munteanu-tehnician expert in calculatoare - la doi ani de inchisoare pentru spionaj. Sase luni mai tarziu, Mihai Manole, de 37 de ani, care capatase cetatenia franceza, este arestat de DST-ul francez si acuzat de spionaj industrial la o firma de constructii din Dieppe.

In august 1983, trei diplomati romani si un functionar de la Ambasada Romana de la Bruxelles sunt expulzati din Belgia, sub acuzatia de spionaj contra NATO.

Esecurile fostei CIE - conduse de Plesita - continua in 1984. Un functionar al Ambasadei Romaniei din Paris, Nicolae Iosif, este gasit mort, in fata Ambasadei, cu un pumnal langa el. Iar in octombrie 1984, un ofiter CIE, de la sectia Cifru a Ambasadei Romane din Bonn, a cerut azil politic chiar in timpul vizitei lui Ceausescu in RFG.


Cinci "diplomati" romani l-au ajutat pe "Carlos" in atentate internationale
In martie 1984, cifratorul-sef al Ambasadei Romaniei de la Washington - apoi cifrator-sef la Ambasada Romaniei la Bonn - s-a predat autoritatilor vest-germane.

Este vorba despre ofiterul CIE Constantin Constantinescu. Acesta a dezvaluit identitatea a cinci colaboratori-"diplomati" romani- care il ajutasera pe "Carlos Sacalul" in atentatele internationale.

Dan Mihoc, de 39 de ani, secretar 2 al Ambasadei Romaniei la Bonn. Constantinescu a dezvaluit autoritatilor germane ca Mihoc a organizat cu "Carlos"atentate cu colete explozive, trimise lui Paul Goma, Serban Orescu si Nicolae Penescu.

Constantin Ciobanu, de 40 de ani, angajat al Ambasadei Romaniei la Bonn, seful "recrutarilor". Constantinescu declara ca Ciobanu a pus la cale mai multe atentate, printre altele si cel contra lui Emil Georgescu, de la "Europa Libera."

Ion Constantin, de 38 de ani, secretar 3 al Ambasadei Romaniei la Bonn. A participat, alaturi de "Steve" (Weinrich), la plasarea bombei de la "Europa Libera". Potrivit marturiei lui Constantinescu, acest Ion Constantin ar fi ofiterul CIE cu nume de cod "Andrei", care a livrat lui "Carlos" bomba de la "Europa Libera".

Ioan Lupu, de 44 de ani, secretar 1 al Ambasadei Romaniei la Bonn, traducator oficial al lui Ceausescu, a participat la rapirea si apoi asasinarea unui emigrant roman.

Ion Grecu, de 40 de ani, atasatul militar al Ambasadei Romane la Bonn, planuia un atac terorist cu gaze.

Aceste dezvaluiri ale lui Constantin Constantinescu, precum si alte informatii ale BMD-ului german, au determinat expulzarea celor cinci "diplomati" romani din Germania Federala, avand in vedere "imunitatea" conferita prin statut diplomatic.


Ordin pentru uciderea lui Paul Goma si Virgil Tanase
Afacerea "Haiducu" din 1982 a aratat nu numai ca Plesita nu era capabil sa conduca fosta CIE, dar si complicatiile internationale foarte grave pe care le aveau pentru Romania esecurile sale pe plan extern, din care am mentionat doar cateva.

"Matei Pavel Haiducu" - nume real Hirsch- fiul unui inalt demnitar din Ministerul de Interne din anii '50, era ofiter CIE, pregatit sa se infiltreze in Franta, apoi, dupa ce capata - cu sprijinul discret al CIE - cetatenia franceza, Haiducu urma sa se stabileasca in Africa de Sud, ca om de afaceri "francez". Si sa treaca la actiune, potrivit instructiunilor primite de la CIE.

In 1984, dupa evenimente, Matei Pavel Haiducu a scris o carte intitulata "J'ai refuse de tuer" (Am refuzat sa ucid), aparuta la editura "Plon" de la Paris.

Cartea nu a fost tradusa in limba romana si este usor de inteles de ce: in carte, Haiducu afirma ca ordinul de a-i ucide pe Paul Goma si Virgil Tanase - scriitori romani in exil la Paris si care il deranjasera mult pe Ceausescu prin comentariile lor la "Europa Libera", "BBC", "Ici Paris"- nu provenea de la Ceausescu, ci de la Plesita (directorul CIE!). Din exces de zel fata de Ceausescu.

De altfel, intreaga cariera a lui Plesita a fost marcata de arivism. In 1958, Plesita a primit "Steaua Republicii Populare Romane", functia de capitan in Ministerul de Interne. Mai mult, ca rasplata pentru activitatea sa contra asa-ziselor "bande din munti". Este vorba de grupurile de rezistenta romaneasca, organizate in munti.

Fosti ofiteri, invatatori, studenti, simpli tarani, functionari, barbati si femei, angajati intr-un razboi anticomunist si antisovietic, care a durat din 1945 pana in 1964 (si nu pana in 1962, cum se mai sustine). Un razboi ramas necunoscut milioanelor de romani. Un razboi unic in Europa, care a adunat in munti (mai ales in Fagaras si Semenic) mii de romani, sustinuti intens de populatia satelor.

Pe care trupele de Securitate - si Plesita - i-au exterminat. Numele colonelului Arsenescu, Rizea, Uleia, sunt emblematice pentru toti cei din zona Campulung Muscel-Rucar si ii sunt bine cunoscute si "patriotului" Plesita.

In 1974, Plesita- care se ilustra mai mult in partidele de sah, pe care le "ceda", cu abilitate, lui Ceausescu- devine membru in Comisia de Cenzori, la al unsprezecelea Congres al Partidului.

Peste doi ani, in 1976, Plesita este general-maior si adjunct al Ministerului de Interne. Faptul ca Haiducu afirma - in 1984 - ca Plesita, si nu Ceausescu sta la baza ordinului de a-i asasina pe scriitorii Paul Goma si Virgil Tanase da o idee asupra gradului de arivism la care ajunsesera unele dintre cadrele de conducere ale CIE.

Nu pentru ca Ceausescu ar fi fost vreun "sfant", nici vorba. Dar Ceausescu avea suficienta experienta politica ca sa inteleaga riscurile, enorme, in caz ca misiunea esua, iar el era "expus."


"Joc operativ" contra CIE, cu acceptul lui Mitterand
In timpul presedintiei lui Valery Giscard D'Estaing, fosta CIE (pe atunci DIE) a colaborat intens cu SDECE-ul francez si cu directorul acestuia, Contele Alexandre de Marenche.

Un exemplu al colaborarii DIE (CIE) roman si SDECE-ul francez este si recunoasterea, de catre Alexandre de Marenche (Directorul spionajului francez SDECE), in "Liberation" din 1990, ca in atentatul contra Papei Ioan al II-lea (din 13 mai 1981) SDECE-ul primise informatii complete de la Ceausescu.

Si asta, cu vreo sase luni inaintea atentatului din Piata San Pietro! De Marenche a mai declarat ca SDECE-ul francez transmisese informatia la Vatican, unde - nu se stie din ce cauza (Vaticanul Rosu?) - informatia nu fusese valorificata (asupra acestui subiect, de unde avea CIE- cu sase luni inainte- informatii precise privind atentatul contra Papei Ioan Paul al II-lea din mai 1981, vom reveni cu

alta ocazie). Venirea la putere in Franta a socialistului Francois Mitterand a schimbat total datele problemei. Mitterand l-a numit director al DGSE (fosta SDECE) pe Pierre Marion, omul sau, si a inceput o campanie contra lui Ceausescu. Desi Ceausescu participase la finantarea campaniei electorale a lui Mitterand.


Intre CIE si DGSE-ul francez a inceput un razboi surd.
Stabilit in Franta, la Paris, pe 20 noiembrie 1977, Paul Goma continua sa scrie si sa sustina interviuri la "Europa Libera", "BBC" si "Ici Paris", contra lui Ceausescu. Un al doilea scriitor exilat, care il deranja cu comentariile sale pe Ceausescu, era Virgil Tanase.

Plesita - care aspira la postul de Ministru de Interne - ii da in sarcina lui Haiducu, la 13 ianuarie 1982, sa-i lichideze la Paris pe Paul Goma si Virgil Tanase. Pentru aceasta, Plesita ii ofera lui Haiducu o "otrava", care, turnata in bautura, provoaca infarctul. Asadar, "moarte prin cauze naturale."

Subliniem ca in cartea sa din 1984, "Am refuzat sa ucid", Haiducu dezvaluie ca ordinul de asasinare a celor doi romani exilati a parvenit de la Plesita si nu de la Ceausescu. Odata insa ajuns la Paris, Haiducu se preda DGSE-ului francez!

Pierrre Marion si DGSE concep un "joc operativ", o operatiune de "intoxicare", care sa-l compromita definitiv pe Ceausescu pe plan international.

Faza 1: Cei doi disidenti, Goma si Tanase, "dispar". In realitate, cei doi sunt "ascunsi"de DGSE si DST in provincie. "Disparitia" subita a celor doi disidenti romani starneste valva in mass-media franceza. La Bucuresti, Plesita triumfa: se si vedea ministru de Interne!

Dovedind ingeniozitate si curaj, Haiducu revine la Bucuresti. Sfatuit de Plesita, Ceausescu il decoreaza pe acesta, care se reintorsese in Romania doar pentru a-si putea "scoate" fratele.

Trec cateva luni si nu se mai aude nimic de Goma si Tanase: daca au fost ucisi, cum pretindea Plesita si, conform planului francez, intrebarea este: unde sunt trupurile celor doi?

Specialistii din CIE emit supozitia ca Haiducu a fost cel putin un agent dublu. Plesita nu vrea sa stie. Il sustine pe Haiducu si il minte pe Ceausescu ca DGSE-ul francez ar fi eliminat "trupurile" celor doi, pentru a nu se face de ras.


"Mai bine disparuti, decat ucisi, in Franta, de CIE!"
Ceausescu insa devenise banuitor. Timpul trecea si nici urma de cadavre. Faza a doua: dupa cateva luni, intr-un interviu, Mitterand lasa sa se inteleaga ca existau anumite "relatii" intre sotia lui Virgil Tanase si DST-ul francez. La Bucuresti, expertii CIE nu mai au nici un dubiu. Plesita fusese tras pe sfoara de Haiducu.

Intrebarile lui Ceausescu devin staruitoare: Ce relatii avea sotia lui Tanase cu DST?

Faza a treia: in Franta se dezvaluie public ca Haiducu se predase DGSE-ului francez de la bun inceput si ca Goma si Tanase fusesera "ascunsi" de DGST si DST, pentru a li se salva viata. "Jocul operativ" al francezilor iese astfel la iveala.

La scurt timp, Haiducu apare la televiziunea franceza si declara ca ambasadorul Romaniei la Paris, Dumitru Aninoiu, si atasatul de presa, Ion Badea, sunt agenti CIE!

Ceausescu - datorita prostiilor lui Plesita - apare in ochii opiniei publice mondiale drept un "asasin de disidenti", de tipul Jivkov (afacerea Markov si "umbrela bulgareasca"). Mitterand isi anuleaza vizita oficiala in Romania lui Ceausescu, vizita planificata, in mod "justificat."

Afacerea "Haiducu" a fost "bomboana pe coliva" profesionala a lui Plesita. La 29 noiembrie 1984, Plesita este demis si retrogradat la Scoala de Securitate Gradistea, unde ramane pana in decembrie 1989.

Dupa evenimentele din 1989, Ion Iliescu l-a reabilitat pe Plesita, fara sa tina seama de atentatele teroriste internationale la care acesta fusese partas pana atunci.



















1888 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version