Un gard inalt, de beton, strapuns de porti metalice care se deschid numai la comanda inconjoara Palatul Cotroceni. Parcul din jurul cladirii este mare si umbros, astfel incat, in zilele fierbinti de vara, presedintele Romaniei poate peripatetiza cu discipolii pe aleile intortocheate. Ori incotro ar apuca-o insa, tot la gard ajunge.

Cele mai temerare aspiratii ale sale se izbesc de acest obstacol artificial, iar academia sa politica se reduce la o biata incinta. Atunci, ce-i ramane de facut? Are trei optiuni: fie sare peste zid, fie il darama, fie accepta sa se miste numai in interiorul imprejmuirii. Ce alege Traian Basescu? In nici un caz, ultima posibilitate.

Zilele trecute, la o intalnire cu ziaristii straini, seful statului a facut un anunt important pentru tara si lume. Si anume ca are de gand sa escaladeze ingradirile constitutionale si sa se amestece in viata partidelor.

A anuntat, intr-un moment tensionat pentru coalitia de guvernamant si, in special, pentru Alianta PNL-PD, intrarea in vigoare a politicii interventioniste. „Daca Alianta se indreapta spre un derapaj major, care duce spre criza, voi interveni.

La fel, daca disputa din PNL aluneca spre o criza a Aliantei, voi interveni”, a spus Basescu, regretand ca n-a transat lucrurile mai devreme. La prima vedere, nu i s-ar putea reprosa nimic presedintelui. La urma urmei, acesta este unul dintre rolurile sale: sa medieze in situatii conflictuale, de criza.

Daca Alianta o ia razna si nu este capabila sa se redreseze singura, o implicare prezidentiala salutara ar insemna aducerea celor doua partide pe fagasul drept, acela care sa coincida cu interesul national.

Deloc curat constitutional ar fi insa amestecul in problemele PNL, care nu mai sunt treaba presedintelui, in orice directie ar lua-o partidul, ci a liberalilor.

Interventia lui Basescu ar insemna implicit sustinerea unei tabere din PNL: potentarea gruparii Stolojan impotriva gruparii Tariceanu, a curentului popular impotriva celui liberal, a adeptilor fuziunii cu PD impotriva celor care militeaza pentru un partid independent.

Or, seful statului nu poate fi membru al nici unei formatiuni politice si, in consecinta, nu se poate comporta, in nici o imprejurare, ca si cum ar fi. Nu are dreptul sa influenteze direct de pe pozitia de autoritate cu care a fost investit destinul unui partid.

Traian Basescu sare insa peste principiul constitutional al neamestecului in treburile interne ale partidelor, acest fapt devenind o constanta a mandatului sau. Puterea sa asupra PD este incontestabila.

Vicepresedintele democrat Adriean Videanu a recunoscut public ceea ce toata lumea stia: nici o decizie importanta nu se ia fara o discutie prealabila cu presedintele. Desele vizitele la Cotroceni intra in ritualul deliberativ al PD, in lipsa acestora partidul comportandu-se ca o nava fara carmaci.

Inca din ianuarie, Traian Basescu a incercat sa indrepte Alianta spre azimutul alegerilor anticipate, aceasta devenind prioritatea zero a primelor sase luni ale mandatului sau, singurul obiectiv politic urmarit cu consecventa.

Chestiunea scrutinului inainte de termen a declansat insa primul conflict in coalitie, dezmembrand brutal fragilul tandem presedinte-premier. Politica interventionista la vedere, la fel de nociva precum cea subterana dusa pana acum, nu va face decat sa adanceasca ruptura dintre PD si PNL.

Cel dintai se bucura si aplauda anuntul de interventie al presedintelui, cel de-al doilea se ingrijoreaza si ii transmite, prin vocea lui Calin Popescu Tariceanu, ca implicarea „nu se justifica”.

Decat sa sara cu atata nonsalanta peste principiile constitutionale, ar fi mai cinstit ca Traian Basescu sa o ia de-a dreptul si sa porneasca demersurile de revizuire a Legii fundamentale. El poate initia un referendum de schimbare a Constitutiei, fie cu ajutorul parlamentarilor, fie cu acela al cetatenilor.

Ar putea cere populatiei sa-i acorde puteri sporite, care sa-i permita sa-l revoce pe primul ministru, sa dizolve mai usor Parlamentul si sa declanseze alegerile anticipate.

Daca tot nu poate sa joace in limitele constitutionale, atunci sa incerce transformarea acestei Evanghelii laice dupa chipul si asemanarea sa. Ar fi un gest de curaj care i-ar arata presedintelui cat se mai bucura de increderea romanilor.