In acest moment Guvernul Tariceanu se afla in imposibilitatea de a-si impune punctul de vedere. Exista "portita" emiterii unor ordonante, dar si acelea pot fi modificate sau pur si simplu trantite la vot asa cum s-a intamplat la ultima sedinta a Senatului.

Executivul mai traieste doar gratie aparatului care-l mentine artificial in viata, la care a fost conectat pentru a se lasa impresia ca Alianta si partenerii ei conduc tara.

Cu oamenii trimisi de Voiculescu prin diverse functii, nici nu-i de mirare ca a devenit vulnerabil. La inceput a fost refuzul inlaturarii lui Nastase si Vacaroiu din fruntea celor doua Camere ale Parlamentului.

Dupa care "alesii" PUR nu s-au mai sfiit sa voteze alaturi de pesedisti.

Dar cine mai conduce acum PSD? Teoretic, partidul are doi presedinti. Geoana si Nastase. Insa ei nu se inteleg. Fiecare doreste sa demonstreze ca el e bossul.

Mircea Geoana spera ca in intervalul de doi ani, cat a fost mandatat la Congres, sa realizeze totusi ceva in calitate de presedinte. Inca se bucura de notorietatea pe care i-a conferit-o functia de ministru de Externe.

Dar in afara de ziaristii convocati la conferintele de presa nu-l prea asculta nimeni. Adrian Nastase si acum se comporta ca pe vremea cand era sef plin, neacceptand sa fie vioara a doua. El dispune de relatii stranse cu unii baroni locali si are fraiele puterii la Camera Deputatilor.

Pe care Geoana ar vrea sa i le taie pentru ca stie ca Nastase, in calitate de presedinte al Camerei, dispune de un ascendent asupra parlamentarilor PSD. Pe fondul conflictului deschis dintre cei doi, partidul s-a aflat in mare impas atunci cand s-a pus serios problema mobilizarii pentru anticipate. I-a salvat Ion Iliescu, sugerandu-le argumente pentru contraatac.

De unele dintre ele a profitat si premierul Tariceanu.

Chiar si asa, dezbinati, pesedistii izbutesc sa franeze prin manevre subterane initiativele actualului Guvern.

Ce-i uneste insa la necaz? Ce anume reuseste sa-i adune impreuna, pe ei si prietenii lor din intreaga sfera a politicului, atunci cand se pune problema sa comita impreuna acte subversive? E vorba, fireste, despre mari interese economice in toate domeniile. Coruptii isi acopera urmele.

Pesedistilor aproape ca le-a intrat in reflex ca, la o adica, sa actioneze cu totii la fel. Reflex conditionat financiar.

Guvernul Tariceanu pare a functiona ca o marioneta ale carei sfori sunt trase din cu totul alta parte, in cu totul alta directie decat au dorit alegatorii care au crezut ca daca voteaza "DA" lucrurile se vor schimba de acum inainte.

Un pesedist de frunte se lauda saptamana trecuta ca partidul sau are prieteni in cadrul Aliantei, de prin PNL, ca opozitia actuala stie tot ce se intampla la putere si, prin amicii sai, poate influenta decizia la varf.

Perfida afirmatie! Pesedistii s-au perfectionat, mai ales de cand rezultatul alegerilor din noiembrie le-a permis acest lucru, in elaborarea si aplicarea unor repetate lovituri actului guvernarii. De la zvonistica la aranjamente punctuale cu diverse personaje predispuse la tradare, intregul arsenal este folosit.

Premierului Tariceanu i se lasa doar impresia ca ar conduce Guvernul. Punctual si doar atunci cand interesele lor converg, cei de la PSD si PUR ii voteaza actele.

Se dovedeste destul pentru ca unii sa aiba falsa impresie ca sunt la putere. Numai interventia salvatoare a presedintelui Basescu i-a determinat pe ministri ai PD sa renunte la a-si prezenta demisiile.

Cand relatiile dintre toti partenerii din coalitie scartaie serios, poate ca o simpla remaniere nu rezolva problema. Daca nu intelege ca Guvernul sau functioneaza teleghidat de PSD si ca trebuie sa faca ceva pentru a lua telecomanda, probabil ca in cele din urma insusi primul ministru ar trebui "remaniat"...