Petromidia, industrie si ecologie

de Gabriela Antoniu, Cristian Petru     Jurnalul National
Marţi, 2 august 2005, 0:00


Se numara printre cei mai vechi 200 de oameni ramasi din fostul Combinat Petrochimic Navodari la Rompetrol Rafinare (Petromidia). S-a angajat aici ca inginer stagiar in 1978, iar acum este presedintele Consiliului de Administratie. Si are o vorba pentru tinerii de pe platforma, dependenti de calculator: "Ochii la cer, capul in pamant".

Sandu Nicolcioiu isi traieste a doua tinerete la Petromidia. Si pe prima tot aici si-a petrecut-o. Are si acum bine fixata in minte data cand a intrat in paine, la combinat: 1 aprilie 1978.

A fost anul in care au inceput lucrarile la instalatia de distilare primara. Venea de la Arpechim Pitesti, primul sau loc de munca dupa absolvirea Facultatii de Petrol si Gaze.

Cand s-a angajat la combinat lucrarile incepusera de doi ani. Nicolae Ceausescu personal batuse primul tarus la 9 iulie 1976. Amplasarea combinatului la Navodari nu a fost aleasa din prima, povesteste Sandu Nicolcioiu.

S-a stabilit dupa un survol cu elicopterul. Intrasera in competitie Cumpana, Cernavoda, Valul lui Traian, Navodari.

Pentru ca nu se sacrifica teren agricol si pentru ca era foarte aproape de Marea Neagra, s-a ales Navodariul. Era numai mlastina, dar s-a facut umplutura de teren. Din toata suprafata de 480 de hectare pe care o ocupa combinatul, 37 de hectare au fost recuperate din mare.

S-a muncit mult la asigurarea stabilitatii terenului de sub Petromidia, astfel ca intreaga constructie rezista la un cutremur de noua grade pe scara Richter.

Orasul
Cand au inceput lucrarile la combinat, orasul Navodari avea vreo 6.000 de locuitori si cateva blocuri. A urmat insa un bum al locuintelor si al numarului de locuitori.

Pentru a-i atrage sa lucreze la combinat, oamenilor li se asigurau case. Si au venit de la Pitesti, Ploiesti, Borzesti, Marghita, Suplacu de Barcau.

In 1990, orasul Navodari ajunsese la 48.000 de suflete, iar Petromidia ajunsese la 7.500 de salariati, fata de vreo 400 la inceput. Pe langa locuinte, oamenilor li se asigurau butelii, transport, alimente (pui, branza, lapte), care erau distribuite pe lista de Consiliul Oamenilor Muncii. Angajatii combinatului munceau in trei ture de cate opt ore.

Experimente
Lucrarile la combinat au durat 13 ani si au costat la vremea respectiva 16 miliarde de lei. Prima instalatie a combinatului data in functiune a fost cea de distilare, in 1979, iar ultima, cea de oxidare hidrocarburi, 10 ani mai tarziu.

Cum inainte de ’89 a venit o vreme cand politica de stat era ca toate utilajele sa fie musai fabricate in Romania, rafinaria Petromidia nu a simtit beneficiile importurilor. Asa a ajuns un fel de laborator in care se faceau experimente cu utilaje "Made in Romania". "Alte solutii nu erau. Importurile erau strict verificate", spune Sandu Nicolcioiu.

Unele utilaje erau performante, altele nu, afectand fiabilitatea si generand incidente. Un astfel de incident a fost incendiul din 6 decembrie 1979, in urma caruia au fost gasiti vinovati doi angajati. Atunci nu au fost victime, dar de-a lungul timpului au avut loc cel putin 30 de accidente mortale.

"Erau tineri, curajosi, nu-si luau masuri de protectie", explica Nicolcioiu cauzele acestor accidente, care s-au rarit foarte mult dupa 1990.

Vizite de sus
Sandu Nicolcioiu isi aminteste ca nici combinatul Petromidia nu a fost scutit de vizitele lui Ion Dinca, care, ca prim-vicepremier, raspundea din partea Guvernului de platforma. Nicolae Ceausescu a venit de vreo patru ori, in vizite scurte, de obicei vara, cand se retragea pentru odihna in statiunea Neptun.

Pentru vizitele lui Ceausescu, pregatirile incepeau cu doua saptamani inainte. Zi si noapte se matura, se zugravea, se vopsea. Erau stabilite traseele, cine oferea florile. Oamenii-problema erau cunoscuti si in ziua respectiva li se dadea liber.

Chiar si asa mai erau oameni cu necazuri si reuseau sa-i dea lui Ceausescu plicurile cu doleantele lor.

Dotari precare
La combinat au fost si lipsuri. Spre exemplu, nu existau masini la discretie ca acum, isi aminteste Sandu Nicolcioiu. Pana in 1990, exista o Dacie si un ARO, masini care deserveau doar conducerea combinatului.

In rest, transportul era facut cu o vidanja, chiar si atunci cand era vorba despre specialistii straini veniti pentru instalatiile de catalizare.

Deplasarea in incinta combinatului se facea pe jos, cu bicicletele personale sau ale platformei, vreo 200 la numar. Produsele de papetarie se reduceau la creioane chimice, indigo si formulare tipizate.

De computer nici nu se punea problema. Primul calculator Felix l-au vazut prin 1985, iar prima legatura la Internet a avut-o directorul comercial in 1999.

Acum, totul se face computerizat, se lucreaza pe laptopuri. Este si motivul pentru care Sandu Nicolcioiu le spune laptopistilor "Ochii la cer, capul in pamant". Cu alte cuvinte, sa vada realitatea de dincolo de computer.

Asta nu inseamna ca nu a invatat sa lucreze pe computer si sa-l stapaneasca. Ne sintetizeaza in cateva cuvinte ceea ce a fost si ceea ce este.

"Acum, daca vrei sa-ti faci meseria, ai conditii." Totusi, a fost o munca unicat, pentru ca "ai sansa o data la 100 de ani sa o iei de la nisip si sa ajungi la supraveghere computerizata".

Ce spunea Nicolae Ceausescu
Ziarul Dobrogea Noua consemneaza discursul lui Nicolae Ceausescu si mesajul scris in cartea de onoare a combinatului la 29 iunie 1979. Si asa aflam ca ridicarea combinatului era un obiectiv al planului cincinal 1976-1980, ca "in ansamblu s-au facut lucruri bune", dar ca "lipsurile si greselile savarsite trebuie evitate pe viitor pentru ca lucrurile sa mearga si mai bine".

Ceausescu mai spunea ca "trebuie sa recunoastem ca greul – cum se spune – l-au dus constructorii si montorii. Si au invins in mod practic greutatile de aici, pentru ca e mai usor sa lucrezi intr-un institut la planse, intr-o fabrica constructoare de masini, decat pe terenul unde inainte nu era nimic din ceea ce se vede astazi aici".

El nu i-a omis insa nici pe cercetatori, proiectanti, constructori de masini in a le aprecia munca la combinat, dupa cum nu a facut-o nici in cazul comunistilor si utecistilor care au avut "un rol important in buna organizare a intregii activitati".

Scandalul Datoriilor
In plina campanie electorala a izbucnit asa-numitul scandal RAFO. Guvernul decisese preluarea de catre Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului (AVAS) a unei datorii post-privatizare a RAFO Onesti si Carom in valoare totala de 400 de milioane de euro.

Numele Petromidia (Rompetrol Rafinare) a fost asociat in scandal, facandu-se referire la o facilitate acordata de guvern grupului condus de Dinu Patriciu. Respectiv, in anul 2003, statul preluase, acceptase transformarea "datoriei istorice" a Rompetrol in obligatiuni.

"Datoria istorica" reprezinta restantele la plati catre bugetul statului in valoare totala de 182 de milioane de dolari, in 2001, care crescuse insa considerabil prin dobanzi si penalitati.

Prin Ordonanta de Urgenta nr. 118 din 30 septembrie 2003, guvernul transforma o datorie totala de 570 de milioane de euro in obligatiuni. Respectiv in titluri de valoare la care Rompetrol plateste dobanzi.

Diferenta dintre cele doua masuri, cea aplicata in cazul RAFO si cea de la Petromidia, consta in faptul ca, in cazul celei de-a doua, statul nu-si asuma riscuri.

Transformarea datoriilor in actiuni inseamna ca AVAS s-a facut partasa inclusiv la pierderile rafinariei de la Onesti. In cazul Petromidia, obligatiunile pot fi rascumparate, iar statul nu risca sa piarda acesti bani.


















93 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Miercuri