Franta a platit milioane de dolari pentru eliberarea celor trei jurnalisti rapiti in Irak in 2004 si 2005, iar serviciile secrete cunosc identitatea rapitorilor, a afirmat ziaristul francez Roger Auque, intr-un interviu pentru publicatia „Afrique Magazine”, el insusi fiind tinut ostatic in Liban in 1987. ( Nadia Calin)

El a declarat, citand „o sursa de incredere”, ca guvernul francez a platit 6 milioane de dolari pentru a-i elibera pe ziarista Florence Aubenas si pe traducatorul irakian Hussein Hanoun.

Reamintim, guvernul francez a sustinut tot timpul ca „nu a fost oferita nici o suma” pentru eliberarea jurnalistei Florence Aubenas si a ghidului ei, dupa 157 de zile de captivitate.

In ceea ce-i priveste pe Christian Chesnot si Georges Malbrunot, ziaristul francez a spus ca „pentru ei s-a platit mult mai putin”. Acesta a precizat ca pentru el, atunci cand a fost luat ostatic in Liban, au fost platite doua milioane de dolari, „o suma impresionanta pentru acea vreme”.

Rascumparare pe ocolite

„Rapitorii nu spun niciodata la inceput ca vor bani. Prefera sa se prezinte ca o miscare politica sau religioasa. Apoi dau de inteles ca pentru sustinerea cauzei lor au nevoie de bani si ca un ajutor este bine-venit. Atunci este sugerata o suma”, a declarat Auque.

Pe de alta parte, ziaristul a mai spus ca este posibil ca oficialii francezi sa nu minta atunci cand afirma ca nu platesc bani rapitorilor, pentru ca schimbul nu este unul direct. In cazul Libanului, spune el, un miliardar libanez a platit rapitorilor cateva milioane de dolari, primind in schimb promisiuni privind viitoare facilitati comerciale.

Rapitorii, identificati

„Serviciile secrete i-au identificat pe rapitori si cu siguranta stiu locul unde se afla acestia”, a declarat Roger Auque.

El a precizat ca isi intemeiaza aceste afirmatii legate de identitatea rapitorilor pe faptul ca „in subsolurile DGSE (Directia Generala de Securitate Externa - serviciul francez de informatii - n.r.) din Paris sunt afisate pe un perete numerele de telefoane mobile ale rapitorilor si fotografiile lor, alaturi de harta Irakului”.

Roger Auque a fost tinut ostatic aproape un an de gruparea Hezbollah in Liban, in 1987. Dupa eliberare, a realizat mai multe reportaje din Bagdad. Recent el a publicat o carte intitulata „Ostatici. De la Beirut la Bagdad. Jurnalul unui corespondent de razboi”.

Spionita arabilor si calvarul ostaticilor

Intrebat despre durata negocierilor, Auque a spus ca „in Orientul Mijlociu fenomenul spionitei este in floare”. „Arabii vad spioni peste tot. Sunt, prin urmare, extrem de neincrezatori si isi iau la tot pasul masuri de precautie”, a spus el.

„Cel mai greu pentru ostatici este ca sunt aruncati in necunoscut. Cel mai adesea au ochii acoperiti si cagule pe fata. Cred, intr-o prima faza, ca e vorba de o simpla arestare, ca in cateva ore sunt eliberati.

Zi dupa zi incearca sa-si dea seama cine sunt rapitorii, carei confesiuni apartin si in general, se creeaza un dialog minim cu rapitorii”, a povestit Roger Auque, intr-un interviu pentru „L’Humanite”.

El a mai spus ca ostaticii sunt prost hraniti si sunt tinuti in conditii neigienice, adesea intr-un subsol sau o incapere fara ferestre si fara lumina.

„Pentru ei nu suntem decat niste necredinciosi. Fie ca ostaticii sunt francezi, italieni sau americani, cetatenia lor nu inseamna nimic in ochii rapitorilor”, a mai spus jurnalistul francez.

„Nu mai intrebati de acei bani!”

In cazul celor trei jurmalisti romani, prima persoana care s-a referit la o suma de bani care ar fi fost ceruta ca revendicare a fost Omar Hayssam. El a precizat ca i s-ar fi cerut patru milioane euro. Pe de alta parte, un om de afaceri irakian, Raad Halool, a dezvaluit pentru EVZ ca, in primele zile dupa rapire, la Ambasada Romaniei din Bagdad s-au strans 200.000 de dolari.

Halool a spus ca acesti bani au fost dati ambasadorului roman la Bagdad, Mihai Stuparu. Intrebarile repetate ale EVZ pe adresa ambasadei au primit un singur raspuns: „Nu mai intrebati de acei bani!”. Au mai existat informatii despre sume de bani stranse in Romania de comunitatea araba, dar nici soarta lor nu este cunoscuta.

Cazul romanilor

Rascumparare sau „schimb de prizonieri”?

Varianta unui „schimb” in cazul celor trei jurnalisti romani a fost vehiculata in mai multe randuri. Inclusiv presedintele Basescu a folosit formula unui „schimb” care ar fi avut loc la Bagdad in momentul eliberarii celor trei ostatici romani: Marie-Jeanne Ion, Ovidiu Ohanesian si Sorin Miscoci.

De asemenea, la Bagdad, oamenii de afaceri irakieni cu conexiuni in Romania au declarat pentru EVZ ca in capitala Irakului se vorbeste despre plata unei sume de bani. Alte surse din Bagdad vehiculau informatii despre un „schimb” de persoane, iar presa rusa a scris despre „patru mujahedini dati la schimb”.

Presedintele Basescu a negat insa in mai multe randuri varianta platii unei rascumparari. In jurul acestei ipoteze s-a creat o intreaga zvonistica in mediul serviciilor secrete si al cercurilor de afaceri, suma vehiculata fiind in jurul a 10 milioane de dolari.

„Mai mult ca sigur, Harseu a scos-o de acolo pe Florence!”

Ovidiu Ohanesian spune ca negociatorul Harseu stie tot. „Nu am ce comentarii sa fac in legatura cu plata unor bani pentru rascumpararea lui Florence Aubenas. Sunt speculatii. Cred ca trebuie sa-l intrebe pe Harseu (n.r. - nr. 2 in Ambasada Romaniei la Bagdad, despre care EVZ a scris ca a fost negociatorul in cazul celor trei). Mai mult ca sigur, el a scos-o de acolo pe Florence.

In rest sunt speculatii. Cine poate sti?”

Marie-Jeanne Ion zice ca nu-si aminteste nimic despre operatiunea „Bagdad”. „Nu stiu nimic, nu pot sa spun nimic, nu tin minte nimic. (Andrei Badin, Daniel Neamu)

„Ucigasii” lui Timofte i-au eliberat pe ziaristi

Laudati de presedintele Basescu in 2005, membrii brigazii antiteroriste a SIE erau considerati „killeri profesionisti”, in 2000, de actualul director al SRI

In anul 2000, cu putin timp inainte sa ajunga director al SRI, Radu Timofte (pe atunci senator al PDSR) vorbea in mai multe interventii publice despre faptul ca Serviciul de Informatii Externe (SIE) ar pregati o echipa de „killeri”.

Concret, actualul sef al SRI se referea la „constituirea in 1998 a unei echipe de luptatori profesionisti (initial in numar de 25, in prezent 15), care au fost infiltrati intre jandarmi la Costesti, in timpul mineriadei din 1999, si care sunt foarte bine dotati cu cel mai sofisticat armanent”. (Andrei Badin)

Mai mult, intr-o alta declaratie ulterioara, Timofte facea referire la faptul ca trupa de „killeri” ii avea in atentie si pe liderii PDSR. Ulterior s-a dovedit cu totul altceva.

Trupe antitero. „Killerii” lui Radu Timofte erau, de fapt, membrii Brigazii Antiteroriste a SIE, unitate infiintata la sfarsitul lui 1998. Pe noul fond creat de pregatirea pentru aderarea la NATO si la Uniunea Europeana, SIE a decis crearea unei unitati antiteroriste, asa cum au toate serviciile secrete. De existenta acestei unitati nu s-a stiut multa vreme.

Primul care s-a referit la ea a fost presedintele Traian Basescu, in declaratia data imediat dupa eliberarea celor trei jurnalisti romani rapiti in Irak. La vremea respectiva, „Evenimentul zilei” a prezentat in exclusivitate detalii despre aceasta unitate.

„Delta” romaneasca. Brigada antitero a SIE a fost creata pe modelul celebrelor Delta americana si SAS britanica. De altfel, cei 15 „ucigasi profesionisti”, asa cum erau prezentati de Timofte, au fost pregatiti in mai multe tari, printre care si Statele Unite. Scopul unitatii speciale este interventia in cazul unui atac terorist la reprezentantele romanesti din strainatate.

Multumirile lui Basescu. In declaratia publica data imediat dupa eliberarea celor trei jurnalisti romani, seful statului a multumit brigazii antitero din SIE pentru rolul lor in eliberarea jurnalistilor romani rapiti in Irak. O parte din membrii acestei unitati s-a ocupat de preluarea celor trei ziaristi. Mai precis, este vorba despre 8 dintre cei 15 agenti.

De altfel, acestia i-au insotit apoi pe fostii ostatici si in avionul care i-a adus la Bucuresti.

Campion la bazaconii. Actualul sef al SRI era, inainte de a ajunge in acest post, unul dintre parlamentarii PDSR care obisnuiau sa faca afirmatii socante despre cei aflati la putere in „mandatul CDR”. Timofte a lansat mai multe declaratii care in timp nu au fost confirmate din nici o alta sursa, ba unele chiar au fost infirmate.

Nadia Calin, Andrei Badin, Daniel Neamu