Fuga lui Priplata din Romania, chiar pe sub nasul autoritatilor, readuce in atentia presei internationale, intr-un mod grotesc si tragic, putregaiul numit Justitia romana. Cehul, acuzat de complicitate la uciderea unui lider sindical si condamnat la ani grei de puscarie, se afla in libertate si a fugit din tara mai usor ca-n bancurile cu prosti. Cazul nu e nici pe departe singular.
Multe alte personaje cu nume grele, dar cu conturi si mai grele ori cu relatii puternice, daca s-a intamplat cumva sa fie incatusate la lumina reflectoarelor, n-au zabovit prea mult in arest. Au fost eliberate fie din motive de probe insuficiente, fie pe caz de boala, spre a trimite apoi celor de acasa salutari din Monaco, din America sau de pe cine stie ce plaja exotica.
Altii, deja ajunsi la puscarie, au descoperit si ei ca sunt bolnavi. Imediat au fost eliberati pentru tratament, sub cuvant de onoare ca se vor intoarce la temnita cand se vor face bine. Ceea ce au cam uitat sa faca. Dar nici autoritatile nu si-au mai amintit de ei. Sunt apoi nenumarate cazuri cu fraude uriase care nici pana acum nu s-au lasat cu condamnari.
Nu mai vorbim de capitolul proprietate, unde procesele, la 15 ani de la caderea comunismului, bat jumatatea de milion. In ceea ce-i priveste pe tortionarii din Politie, pentru care Romania a fost condamnata la CEDO, acestia sunt bine mersi in sistem, iar cei care le-au dat celebrele NUP-uri au fost chiar avansati.
Cazurile scandaloase sunt nenumarate, unele mergand pana la cinism feroce, cu sfidarea pe fata a oricaror reguli elementare de convietuire sociala, dar ele au intrat deja in normalul anormal al democratiei originale, dezvoltate sub pulpana batranului politruc care a patronat formarea marilor retele de infractori pe bazele fostei nomenclaturi si ale fostei Securitati, convins fiind ca paienjenisul
de interese oculte pe care l-a creat il va tine si se va mentine la putere pe termen nedefinit. Asa s-a nascut statul mafiot. Iar demantelarea lui este mult mai dificila decat, spre exemplu, lupta cu Mafia. Chiar daca, in Italia, multi politicieni erau pe statele de plata ale nasilor, acolo statul si Mafia erau doua structuri distincte.
In Romania postrevolutionara, cu o scurta, dar ineficienta intrerupere, a fost vorba de aceeasi structura, cu mai multe ramuri, cea politica tinand spatele celei infractionale si manipuland Justitia in asa fel incat sa-i slujeasca interesele. Intr-un stat mafiot era imposibila o lupta reala cu coruptia, cand insusi sistemul era corupt pana in maduva oaselor.
Ca s-au facut unii pasi pentru cristalizarea statului de drept, acestia au fost mai mult formali, dovada ca n-au pacalit oficialitatile europene si organismele de monitorizare a Romaniei, care o mentin la coada clasamentelor in ceea ce priveste consolidarea statului de drept, a economiei de piata etc. Justitia si Afacerile Interne sunt si nodul gordian al aderarii Romaniei la UE.
Iar acesta nu poate fi decat taiat cu sabia. Schimbarile masive la varful structurilor responsabile cu intronarea legalitatii in tara, cat sunt ele posibile conform noilor legi (si acestea cu constrangeri), reprezinta doar un prim pas catre cristalizarea statului de drept.
Ramane de vazut daca noii numiti vor reusi sa restructureze din temelii sistemul sau vor fi ei insisi asimilati, cum s-a mai intamplat de atatea ori de-a lungul celor 15 ani postrevolutionari. Va fi o lupta extrem de dura pentru ca si grupurile oculte au devenit, in acest deceniu si jumatate, foarte puternice.
Dar, cu sula europeana in coaste si cu o vointa politica interna reala, exista sanse de reusita in externalizarea Mafiei din structurile statale. Abia atunci poate sa inceapa adevarata ofensiva impotriva structurilor criminale care au adus Romania la sapa de lemn.
