Statul isi inchide minele de aur

de Dana Ciobanu, Doru Cobuz     Jurnalul National
Marţi, 9 august 2005, 0:00


In Apuseni, doua orasele au trait de pe urma aurului, dar viitorul lor pare sa se topeasca. Altadata adevarate enclave de civilizatie pe taramul motilor, Abrudul si Bradul supravietuiesc din amintiri. O stire de ultima ora ne anunta chiar ca exploatarea aurului in subteran la Brad se va inchide intr-un timp relativ scurt.

Alburnus Maior a fost inima exploatarii de aur pe teritoriul Romaniei de azi si a devenit imediat patrimoniu al imparatului Traian, care a cucerit Dacia. Acum, la Rosia Montana, exploatarea aurului s-a oprit.

Evident industriala, ca despre cati dintre localnici continua sa faca galerii in munte, cu gura de intrare in pivnita casei... nu poate nimeni banui. De capatuit, nu s-a capatuit nici vreun localnic de-a lungul secolelor.

Asta ca nici oamenii nu au vrut sa deranjeze prea tare muntele si nu s-au grabit sa-l gaureasca dintr-o data pe tot pentru a lua ce are el mai valoros.

Aurul din munte a fost insa suficient pentru a aduce localnicilor un venit frumusel si civilizatia epocilor.

Centrul motilor
De vreo 800 de ani este cunoscut oraselul Abrud, aflat in burta muntelui, la 8 kilometri de fosta exploatare a imparatului Traian. El a fost targul pentru schimburile de aur scos din galeriile de la Rosia Montana, Buciume, Baia de Aries. In jurul anului 1900, Abrudul era un orasel robust, cu puternice legaturi cu vestul Europei, in mod special cu Viena, si un adevarat centru al Apusenilor.

Spitalul, si acum in picioare, a fost inaugurat in 1909 si avea 140 de paturi, iar Judecatoriei ii erau arondate localitatile Zlatna, Abrud, Campeni, Baia de Aries, Ariesul Mic si Ariesul Mare, acoperind practic toata zona Apusenilor. In oras exista apa curenta, adusa de o canalizare din lespezi de piatra si de stejar. Citadela din munte avea dezvoltate deja toate institutiile unui centru urban.

Scoala normala de fete si liceu pedagogic, oficiu de cadastru, o puscarie de tranzit, baie comunala. Tot aici isi avea cazarma o unitate de vanatori de munte. Mai mult, in Abrud a fost montata, in 1909, o scena rotativa, dupa modelul Vienei, care servea atat pentru spectacolele de teatru in aer liber, cat si ca cinematograf.

Loc de pierzanie
Mica industrie functiona la Abrud pe modelul marilor orase din Europa, iar mesterii cu faima ajungeau sa aiba si pana la 18-20 de ucenici, precum Stan Croitoru. In zilele calduroase de vara, la umbra cate unui pom batran nu se racoreau cu un pahar de babardic (bautura alcoolica de menta salbatica – n.r.) doar armate de barbati pusi pe sapat in trupul muntelui.

Domnisoare galante sau doar hotarate sa castige si ele un ban gramada, repede, incantau privirea cu hainele lor ce copiau ultima moda de la Paris. In oras functionau mai multe "cazinouri", locuri de pierzanie pentru portofele sau in bratele unei dudui ceva mai bine parfumate. La Abrud functionau si mai multe bordeluri, cateva in picioare si azi.

Cladiri la marginea drumului, lunguiete si cu geamuri multe, la nivelul unei staturi de om. Tiganii asezati la casa lor intr-un cartier al Abrudului faceau si ei parte la venitul adus de metalul pretios cu instrumentele lor de alamuri sau corzi. Cand dadea norocul in galerie peste cate un buciumean, acesta inchiria trei trasuri, se spune, si venea in oras pentru a cheltui din ce i-a dat natura.

In prima trasura isi aseza bastonul de sarbatoare. In cea de-a doua, palaria. Vizitiul personal mergea in cea de-a treia trasura, iar el, bogatul si fericitul zilei, venea la urma cu cateva fete de brat.

Decaderea
Trecura vremurile acelea, iar mineritul aurifer a intrat in recesiune dupa cel de-al doilea razboi mondial. Orasul a mai cunoscut o perioada infloritoare atunci cand a fost inaugurata chiar de catre Ceausescu exploatarea de cupru de la Rosia Poieni. Aproape 3.000 de noi suflete s-au adaugat la populatia orasului, care in mod normal este undeva in jurul cifrei de 6.000 de persoane.

Abrudul parea sa redevina ceea ce fost, un puternic centru urban. Doar cativa ani a durat perioada de revigorare a orasului, care a intrat in epoca de tranzitie. Exploatarile miniere care au scos din pamant puterea economica pentru cetate au devenit societati care fara subventii nu ar fi putut trai.

Desi multe dintre cladirile pe langa care te poti plimba sunt aceleasi de acum 100 de ani, ele nu mai au stralucirea acelor vremuri, precum nici vremurile nu mai sunt ce au fost. Multe dintre casutele cu var scorojit poarta inscriptii ce amintesc despre oamenii care au trait sau au trecut pe aici, iar unii dintre ei le-au infaptuit intru onoarea lor si a micutului oras montan.

Numai ca toate acestea nu folosesc nimanui acum. Orasul este izolat, cu drumurile de acces facute flenduri, iar multi dintre cei care nu-l parasesc o fac doar pentru ca se multumesc cu mai putin. Nici un agent economic important nu si-a dus afacerile pana in inima Apusenilor, iar ultima mare intreprindere din zona, exploatarea de cupru, nu va mai functiona peste doi ani fara un investitor strain.

Praf si pulbere de aur, fara asigurare
Unul dintre cele mai vechi muzee din tara, Muzeul Aurului de la Brad este singura colectie cu aur din Europa. Patronat de Intreprinderea Miniera Brad, muzeul a fost infiintat la 1884, an din care au fost datate si cele mai vechi exponate ale sale.

Comoara
Vizibil, aurul expus in muzeul de la Brad nu depaseste jumatate de kilogram, dar in realitate sunt peste 5 kilograme de metal pretios, mare parte ascuns in formatiuni despre care ai spune ca sunt simple pietroaie.

Din pacate, desi sunt unice, foarte pretioase si, in mare parte, obiecte de patrimoniu, exponatele nu sunt asigurate impotriva furtului sau calamitatilor. Disparitia lor ar saraci istoria romaneasca a aurului.

Ca structura geologica, zacamantul din zona Brad este unul dintre cele mai reprezentative din lume. In 1937, "a fost mentionat in Enciclopedia Mondiala faptul ca Romania era, in perioada aceea, pe locul al doilea la extragerea aurului in Europa.

Se estimeaza chiar ca «1% din aurul lumii are in el transpiratia motilor», adica a fost extras de la Gura Barza, cea mai cunoscuta mina din zona Bradului", ne-a explicat Ana Ursoi, geolog la Intreprinderea Miniera Barza. Nu mai putin important este faptul ca Mina de la Brad, care are peste 700 de kilometri de galerii, functioneaza fara intrerupere de 2.100 de ani.

Asigurare
Cele mai reprezentative formatiuni din muzeu sunt doua "soparle" de aur. Una dintre ele a reprezentat Romania la expozitia mondiala de profil de la Paris din 1937. "Are doar 4,5 grame de aur si a fost asigurata, pe perioada expozitiei amintite, cu doua milioane de lire sterline", ne-a povestit geologul-muzeograf.

Un alt unicat gazduit de muzeu este un dodecaedru din aur cristalizat sub forma unui animal straniu cu doua aripioare foarte fine.

"Harta Romaniei Mari" (cu tot cu Cadrilater), "Pisica", "Ursul Fram", "Catelul", "Iepurasul Playboy", "Tunul lui Avram Iancu", "Pana lui Eminescu", "Biciul lui Attila" sunt numele date de curatori celor mai spectaculoase formatiuni aurifere expuse la Brad.

Muzeul Aurului risca sa fie inchis in scurt timp, o data cu sigilarea ultimei guri de exploatare, Mina Barza. De ani buni, intreprinderea miniera nu a mai investit bani in intretinerea institutiei, cladirea in care functioneaza aceasta fiind intr-o stare de degradare avansata. Solutia propusa de primarul Bradului este trecerea muzeului in administrarea Consiliului Local.

Bradul, educat de MICA
Daca Abrud, Rosia Montana si Campeni au fost cele mai importante trei centre de negot cu aur din Romania, orasul Brad fiinteaza, de 2.100 de ani, pe baza minelor de metal pretios din zona. Astazi, fosta "fabrica de aur" nu mai exploateaza decat o gura de mina si traieste numai din amintirile expuse la muzeu.

Politici sociale
Pe vremea cand Romania era supranumita "Belgia Orientului", pentru bogatiile si frumusetile ei, iar mediul economic se consolida de la o zi la alta, Bradul a cunoscut perioada sa de glorie.

In 1920, Societatea Romana Anonima MICA a preluat de la compania germana Gotha, ajunsa in pragul falimentului, exploatarile aurifere din aceasta regiune, fiind un motor al dezvoltarii economice, dar si un model de punere in practica a politicilor sociale, mai ales cele adresate familiilor de mineri. "Patru sunt liniile de directie ale acestei actiuni: sanatate, munca, minte si suflet.

"Acesta era principiul de baza al doctrinei MICA in privinta angajatilor sai. 19 ani, din 1920 in 1939, a durat exploatarea zacamintelor de aur din zona de catre societatea MICA.

19 ani in care "investitorul", desi a primit in plin lovitura recesiunii economice mondiale din 1929-1932, nu doar ca a contribuit la cresterea Produsului Intern Brut al tarii, dar a lasat urme adanci in viata localnicilor.

De la intarirea mentalitatii de a fi fideli locului pana la chestiuni practice: ctitorii de cult, asezaminte culturale la sate, ateneu cu sala de spectacole de 150 de locuri, camine culturale, opt biblioteci, scoli primare in satele din jurul Bradului, scoala profesionala, sanatoriul TBC, dispensare medicale, baie publica, un complex de magazine si un cuartal de locuinte la Gurabarza, sali de

gimnastica, terenuri de sport, case de ajutor reciproc si multe altele.

Urmele prezentei societatii MICA in Tara Zarandului se vad si astazi. Desi numeroase guri de mina au fost inchise, lasand fara paine mii de mineri, oamenii nu au parasit zona. Cat priveste "ctitoriile" sociale, ele mai sunt folosite si in zilele noastre.

Dare de seama
Pe la conducerea Consiliului de Administratie al Societatii MICA s-au perindat fostul prim-ministru al Romaniei, Ion Gigurtu, poetul, fostul presedinte al Academiei Romane si fost prim-ministru Octavian Goga, maresalul Alexandru Averescu sau generalul C. Coanda.

Nici unul dintre ei nu a abdicat de la politica de protectie sociala a minerilor si familiilor lor, activitatea lor permitand actionarilor Societatii MICA sa scrie in "darea de seama" a Consiliului de Administratie, din 27 mai 1939:

"Cu aceasta larga si sanatoasa activitate sociala, desfasurata de noi, singura care contribuie efectiv la rezolvarea atator probleme grele ce framanta populatia Muntilor Apuseni, socotim ca nu ne-am facut decat datoria de buni romani".

Mai mult pe uscat
Desi Abrudul a fost una dintre primele localitati din tara cu canalizare si apa, instalatiile invechite care permit pierderi de 75% din debit au obligat administratia sa rationalizeze distributia. Micutul orasel din Apuseni este racordat prin conducta de aductiune la Barajul Mihoesti, iar administratia are amenajata o sursa proprie de apa potabila, pe deal la Buninginea.

Cu toate acestea, pretul la metrul cub de apa este aici unul record, de 1,5 lei noi (15.000 de lei vechi). Prin urmare, datoriile populatiei la furnizorul de apa au atins si ele valori foarte mari, iar reabilitarea conductelor pare un efort financiar insurmontabil pentru o Primarie cu un buget insignifiant.

Impactul
Investitia SC Rosia Montana Gold Corporation a dat peste cap lucrurile la Abrud. Pietele imobiliara si de produse agroalimentare au cunoscut preturi fals uriase, iar Tiberiu Ratiu, primarul localitatii, crede ca in acest fel administratia a piedut din sansele de a aduce si alti investitori in zona.

Ca urmare a despagubirilor, dar si a infuziei de angajati straini, preturile apartamentelor si ale terenurilor au crescut de 10-15 ori, iar unii dintre producatorii agricoli s-au specializat in servirea acestora, iesind din jocul pietei libere.

Intre vechea administratie si Gold Corporation a fost incheiat un protocol prin care compania australiana s-a angajat sa sustina proiectele Primariei cu suma de 500.000 de euro, dar compania nu a respectat, din nefericire pentru comunitate, termenele negociate.

Primarul Tiberiu Ratiu crede ca acordul incheiat este unul dezavantajos pentru orasul Abrud si locuitorii sai si nu compenseaza efectele negative ale acestei prezumtive investitii.


















1930 vizualizari

  • 0 (0 voturi)    
    statul isi inchide minele de aur (Joi, 8 ianuarie 2009, 1:32)

    Manole Floricel [anonim]

    Asta este rominia de azi ce credeti despre o tara care renuta la extractia de aur ,de cind am vazut reportajul lui Cristian tabara am vrut sa aflu mai multe despre acest subiect .
    Sint un romin normal si daca eram intrebat pina acum daca cumva exista sau a existat cindva extractie de metale pretioase habar nu aveam dar acum am citit acest reportaj si stiu mai multe, dar ce mise pare absurd este cum ar fi posibil sa lasi niste straini sa vina si sa extraga aurul nostru asta ar insemna hotie nu cred ca e posibil chear ar trebui sa fie o restrictie asa cum are toate tarile.
    si spun eu daca ar fi cineva mai optimist sar mai putea face ceva fidca toti sau invatat sa se plinga ca nu au bani, ginditiva cite locuri de munca ar fi in a cea zona chear si eu as lasa anglia si as lucra acolo fid-ca spun eu sar merita sa lucrezi pe linga o mina de aur eu cred ca fonduri exista si ginditiva ce cistiguri ar avea acea persoana care ar investi acolo ,dar sa nufie strain sa aiva singe de romin deci exista fonduri dar nu exista planurii..
    Cu drag M Floricel din Romania.
  • 0 (0 voturi)    
    actiuni Mica (Sâmbătă, 10 ianuarie 2009, 12:55)

    nedeav [anonim]

    ce putem face noi, cei care mai detinem inca actiuni la Societatea Anonima Mica?Cum ne putem recupera investitia facuta atunci (1937)?
  • 0 (0 voturi)    
    actiuni Mica (Sâmbătă, 20 februarie 2010, 21:59)

    marinel [anonim]

    am si eu actiuni dela societatea Mica, mostenire dela tatal meu ce pot face cu ele, poate cineva sa-mi raspunda?


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Marţi