Inainte sa-l bata, mai rau ca pe un caine, pe contravenientul proaspat prins in flagrant, politistul autohton ii studiaza lesa. Daca "animalul" e de rasa, cu zgarda Armani si lanturi de platina la toate labutele, atunci omul legii se gandeste de doua ori inainte sa-l apostrofeze cu un blajin "Actele la control!".

In schimb, cand agentul pune gheara pe cate un amarastean jerpelit si, eventual, putin cherchelit, atunci bratul legii se va dezmorti pe spinarea celui vinovat. Exact acest algoritm a functionat luni noaptea, la Constanta, cand un chelner pilit care gresise usa casei a fost bagat in coma de politistii chemati in ajutor de unul dintre locatari.

Ziler intr-un bar din statiunea Saturn, chelnerul craiovean a fost victima perfecta pentru defularea celor patru batausi cu trese. Acestia din urma stiau de la bun inceput ca macelul nu va fi intrerupt nici de telefonul sefului, care sa le ceara sa faca figuratie in alta parte, nici de bancnotele care ar fi fost puse sa sara din portofelul contravenientului catre buzunarele de la vestoanele lor.

Cazuri de politisti care devin mardeiasi in exercitiul functiunii sunt cu duiumul. Anul trecut, un agent din Cluj i-a spart fata unui individ pe care-l banuia ca ar fi vrut sa fure o masina. In duba, pe drumul catre sectie, omul legii si-a dat seama ca singura vina a celui pocnit era ca a baut cateva pahare in plus.

La Brasov, un taran din Poiana Marului a fost si el mutilat in sediul politiei locale pentru ca a refuzat sa recunoasca o fapta pe care nu a comis-o. Mai mult, violentele politistilor i-au facut pe studentii din Caminul Magurele sa iasa in strada pentru ca nu mai suportau corectiile fizice aplicate periodic de agentii care raspundeau de zona. Toate aceste cazuri au un punct comun: victimele.

De fiecare data, cel batut este ales pe spranceana. El nu poate fi un afacerist local, vreo beizadea celebra sau un smenar care lucreaza pe picior mare. Pristanda din ziua de azi stie ca o singura greseala poate sa-l coste functia, asa ca cei pe care urmeaza sa-i articuleze trebuie sa fie muritori de rand. Umilintele pe care le suporta zilnic oamenii legii ii transforma din cand in cand in fiare.

Plutonierul din intersectie stie ca, atunci cand trage pe dreapta pe cine nu trebuie, va fi calcat in picioare. Un smecher oprit in trafic e lovit intotdeauna de "sindromul celularului". Pana sa apuce sa se legitimeze, agentului de la Rutiera i se vara sub nas un mobil in care aude vocea superiorului sau.

Ca sa nu-si piarda painea, politistul se cocoseaza respectuos in fata posesorului de celular si il roaga sa mearga linistit mai departe. La fel va proceda si cel de la Cercetari Penale atunci cand seful ii va cere s-o lase mai moale cu dosarul pe care il are in lucru. Singurul mod in care oamenii legii se racoresc raman amaratii, precum cel de la Constanta.

Asemenea victime nu vin, ulterior, cu reclamatii, nu se baga nimeni sa le tina partea si, cel mai adesea, nici macar opinia publica nu se intereseaza de soarta lor. Partea proasta e ca, din cand in cand, mai si mor, iar atunci apare un scandal care trebuie rapid musamalizat. Daca victima comisese in prealabil macar o mica infractiune, problema e ca si rezolvata.

Politistii batausi figureaza ca si-au facut datoria, iar vinovata e tot victima, pentru ca nu a suportat tratamentul aplicat. Cand in schema descrisa mai sus este introdus si un cameraman amator care, ingrozit de scenele de brutalitate politieneasca, le imortalizeaza pe banda pentru a le arata si altora, lucrurile se complica.

Atunci ies la rampa toti greii din politie, care se arata de-a dreptul oripilati si care promit sanctiuni drastice pentru agentii vinovati. Ba chiar cad si cateva capete de sefisori marunti, ca exemplu pentru viitor. Asa s-a intamplat si acum, cand ministrul de Interne in persoana a fost nevoit sa-si puna public cenusa in cap pentru gestul celor patru mardeiasi din Constanta.

O asemenea reactie a aparut si la Londra, dupa ce acolo a fost impuscat un nevinovat care fusese luat drept terorist. Diferenta este ca politistii britanici lucreaza acum sub stresul ca orice suspect care le scapa din vedere poate arunca in aer o suta de nevinovati. La Constanta, pericolul iminent era ca respectivul chelner ar fi putut detona usa altei locuinte cu tirbusonul din dotare.