Ce tip de catastrofa preferati: economica sau atomica? Acum sau peste trei ani? Joi seara, la sediul Agentiei Internationale pentru Energie Atomica, Iranul s-a jucat cu focul.
Optimismul de care a dat dovada Uniunea Europeana a fost facut scrum in citeva ore. Iranul isi dezvolta capacitatile nucleare intr-un ritm alert.
Statele Unite facusera deja lista urmatorului desant, cind au cerut Iranului sa opreasca programul militar de imbogatire a uraniului. Marea Britanie, Franta si Germania au pus SUA la colt si au preluat negocierile cu Iranul.
Dupa bombele atomice pe care le descoperise CIA in haremul lui Saddam, pe care le mai cauta si acum, un pic de reticenta era bine-venita.
Troika europeana a inceput increzatoare negocierile cu Iranul. Pacifismul european si totala dezangajare a Frantei si Germaniei in Irak erau un atu al obiectivitatii. Joi seara, la Viena, Iranul si-a pus banderola razboinica pe frunte si a amenintat pe toata lumea.
Iranul se afla in posesia celei mai puternice bombe din lume: pretul barilului de petrol. Pentru ca Iranul dispune de cea de a treia rezerva de petrol a lumii: peste 130 de miliarde de barili.
Irakul, cu 112 miliarde, este dificil de exploatat din cauza atacurilor teroriste. Arabia Saudita foloseste aproape la maximum capacitatile de rafinare si de exploatare, chiar daca dispune de cea mai mare rezerva de petrol a lumii. Kuweitul rafineaza si el la maximum.
Pretul barilului de petrol nu este facut pe principiul cerere si oferta, ci este controlat politic. Prima institutie de control al barilului este OPEC. Algeria, Indonezia, Iran, Irak, Kuweit, Libia, Nigeria, Qatar, Arabia Saudita, Emiratele Arabe Unite si Venezuela sint cei unsprezece grei mondiali ai cresterii economice.
A doua institutie este relatia privilegiata dintre cel mai mare consumator de petrol al lumii si cel mai mare producator: SUA si Arabia Saudita. SUA au incurajat dictatura saudita ca sa ia petrol mai ieftin.
Sauditii au sponsorizat atacurile teroriste de la 11 septembrie 2004 din miliardele din petrol. Chiar daca e cel mai mare producator, Arabia Saudita nu poate acoperi cererea de petrol, daca Iranul isi inchide robinetele. Consecinta: multi cumparatori, mai putin petrol, pretul sare in aer.
Joi seara, Iranul a utilizat aceasta forta pe care o are pentru a da frisoane tuturor liderilor politici care se opun programului sau nuclear. „Iranul ar putea provoca o crestere a pretului petrolului pe piata mondiala“, a sugerat, joi, Iranul. Aliat fidel i-a devenit Venezuela lui Chavez, membru OPEC, cu care a semnat un parteneriat energetic.
Majoritatea statelor industrializate se confrunta cu o stagnare a cresterii economice. Scenariul apocaliptic al unei crize energetice i-ar arunca din scaune, cu forta unei bombe atomice, pe liderii marilor puteri, unde democratia functioneaza. Evident, noii lideri vor fi radicali si ei si stapini ai unor arme atomice, ca si Iranul.
In 1973, sase luni de embargo impus de membrii arabi ai OPEC au provocat o cadere economica uriasa si miscari sociale incredibile. S-au stabilit minime de consum drastice, ceasurile au fost date inainte cu o ora ca protest pentru faptul ca in scoli se studia doar pina la apusul soarelui.
Pedeapsa a fost aplicata Occidentului pentru ca a sprijinit Israelul in razboiul Yom Kippur. Pretul petrolului a sarit, intr-un an, de la 12 la 42 de dolari! In 1979, a doua criza economica a avut epicentrul in Iran, cind fundamentalistii islamici au preluat puterea. State prospere de pe teritoriul SUA au instituit masuri economice din lagarul comunist: rationalizarea benzinei.
Pe cine a amenintat Iranul cu bomba cu petrol? SUA, UE, Israelul? Nu. Toata lumea va fi atinsa de o posibila recesiune. Programul nuclear de azi va ajuta Iranul sa detoneze prima bomba atomica in trei ani. Azi, Iranul a sfidat cu nonsalanta UE si SUA, fara sa aiba arma atomica.
Oare cum va negocia peste trei ani, daca va considera ca puterea irakiana este nelegitima si ca doar legea islamica trebuie sa guverneze noul Irak?
