Cind intri in hora trebuie sa joci. Cam asa s-ar putea rezuma situatia BNR din acest an, fara doar si poate, cel mai incarcat pentru Banca Centrala de la Revolutie incoace. Apropierea cu repeziciune a momentului integrarii europene a impus adoptarea de masuri in mars fortat.

Romania a trait mai tot timpul sub presiunea termenelor-limita si poate ca asta nu e rau, daca avem in vedere calitatea, deseori, indoielnica a deciziilor clasei politice dimbovitene.

Sint convins ca, in lipsa unor constringeri exterioare, precum un acord cu FMI sau Banca Mondiala, sau a unor avertismente constante din partea Uniunii Europene, am fi ramas, pe termen nedefinit, o tara in tranzitie.

Aceasta este cauza pentru care momentul 1 ianuarie 2007 s-a fixat nu doar ca un reper deosebit de important in actiunea autoritatilor, ci si ca un termen-limita pina la care Romania trebuie sa faca progrese in foarte multe domenii.

Posibilitatea evocata din ce in ce mai des ca, din varii motive, cronometrul integrarii sa fie dat inapoi cu un an pare, in acest moment, exclusa pentru autoritatile de la Bucuresti.

Intr-un an catalogat drept crucial pentru integrare, fapt care presupune decizii rapide si coerente, intregul spectru politic, de la stinga la dreapta, plus Presedintia, pare concentrat exclusiv pe torpilarea Guvernului.

Nimic despre integrare, dar, mai ales, nimic despre ce s-ar putea intimpla daca aceasta se amina. Chiar daca a vorbi despre aminarea integrarii pare pentru politicieni precum fluieratul in biserica, fiindca responsabilitatea esecului trebuie asumata, cred ca este inadmisibila lipsa oricarui plan de rezerva.

Si Banca Nationala a actionat sub presiunea termenului-limita 1 ianuarie 2007.

Practic, schimbarea de politica monetara din noiembrie 2004, cea care a condus la evolutia actuala a cursului de schimb, de neimaginat in urma cu un an, a fost impusa de conditia ca 1 ianuarie 2007 sa ne gaseasca cu un cont de capital total liberalizat.

Presata de acest termen, BNR si-a asumat responsabilitatea liberalizarii contului de capital in ciuda FMI, care ar fi optat pentru o atitudine mai prudenta, de fapt pentru o aminare. Hopul liberalizarii a fost insa trecut cu bine.

Azi, guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, urmeaza sa prezinte, oficial, regimul de politica monetara de tintire a inflatiei, in conditii destul de neprielnice.

Dupa succesul de aducere a cresterii anuale a preturilor sub 10% in 2004, statistica arata ca procesul de dezinflatie cunoaste o stagnare. Inflatia refuza sa mai scada.

Inundatiile au dat peste cap prognozele BNR. Ce se va intimpla insa cu preturile interne, daca, in toamna, Comisia Europeana ne da vestea cea proasta? Are Mugur Isarescu si o varianta de rezerva?