Tragica intamplare de la Taize a facut inconjurul lumii, readucand nedorit Romania in atentia presei internationale. Specialistii afirma ca autoarea asasinatului intra in categoria dezechilibratilor mintali. E vorba de un om bolnav, ca alte mii sau zeci de mii de nefericiti care bantuie in libertate peste tot in lume.

Ei nu dau batai de cap parintilor, nu deranjeaza vecinii pana in momentul cand pun mana pe pusca cu luneta sau pe cutit. Iau de-a valma in catare trecatori, colegi de clasa, profesori. Isi stranguleaza copiii si-i ingroapa in ghivece de flori. S-a intamplat in America, in Marea Britanie, in Germania.

Cu o noapte inainte de tragedia de la Taize, undeva in sudul Frantei, un francez bolnav de nervi si-a injunghiat si decapitat tatal cu cutitul de paine, sub ochii ingroziti ai rudelor. Cazul Taize insa, prin notorietatea batranului prelat asasinat, a facut valva si a starnit un val de repulsie. Nu sunt putini aceia care, datorita nationalitatii asasinei, se vor grabi sa ne stampileze din nou.

Intre ei, adversarii integrarii Romaniei, destui la numar, care folosesc orice pretext pentru a amana momentul aderarii. Iar fapta romancei nici nu trebuie prea savant speculata pentru a oripila opinia publica occidentala, si asa nu prea favorabila noua.

Cei care, din experientele neplacute avute cu conationali de-ai nostri raspanditi prin Europa, nu ne au la inima, vor avea acum un motiv in plus sa-si intareasca convingerile. Si sa-i convinga si pe altii. Cei mai putin porniti, care vor lua asasinatul de la Taize drept ceea ce este: fapta unui om bolnav, vrednic de mila si de iertare, se vor feri de etichetari.

In aceeasi logica vor reactiona probabil si unii politicieni europeni. Mai rau insa ar fi ca tragedia sa serveasca guvernantilor nostri drept scuza pentru propriile neputinte de a-si duce la capat angajamentele asumate. Mai sunt doar doua luni pana cand vom afla, din raportul de tara, cum stam cu aceste angajamente.

Teoretic, cu sau fara fapta Luminitei Solcan, daca guvernantii s-ar afla in grafic cu reformele la capitolele sensibile, dand dovada de seriozitate, oficialii de la Bruxelles sau din alte capitale europene n-ar mai avea multe de reprosat Bucurestiului.

In pofida adversitatilor pe care le intampinam, exista inca in Europa un curent favorabil extinderii si respectarii angajamentelor fata de Romania, conform tratatului de aderare. Practic, insa, situatia se prezinta descurajator. Integrarea se pierde pe greselile de la Bucuresti, nu din cauza unor evenimente tragice asemenea celui petrecut la Taize.

in loc sa se concentreze pe domeniile care scartaie, sa-l urmareasca pe cel mai sensibil, al Justitiei si Afacerilor Interne, unde suntem monitorizati la sange, sa asculte ce ni se reproseaza in materie de legislatie economica, politicienii nostri se lasa angrenati in jocuri de imagine de doi bani.

Se risipesc timp si eforturi in intreceri de genul "cine vine de mai multe ori la podul de la Maracineni". Se trag sfori, se amorseaza mici bombe de partid, in toata aceasta vanzoleala politica damboviteana fiind scapate din vedere tocmai interesele Romaniei si ale romanilor.

Iar daca va fi detonata adevarata bomba, un raport de tara nefavorabil si propunerea de activare a clauzei de salvgardare, nu ne-ar mira sa-i vedem pe corifeii puterii de la Bucuresti folosindu-se de tragedia de la Taize. Si sa-i auzim pe sustinatorii lor neconditionati exclamand cu ipocrizie: "Pacat! Ce pretentii europene sa mai avem cand imaginea noastra e iarasi injunghiata pe la spate".

O scuza jalnica pentru neseriozitatea guvernantilor. Indiferent cat de afectata ar fi sau nu imaginea noastra dupa cele intamplate la Taize, nu Luminita Solcan va inclina balanta integrarii in defavoarea Romaniei, ci incapacitatea celor de la Bucuresti de a-si duce la indeplinire angajamentele asumate.