Starea de tensiune dintre Traian Basescu si Calin Popescu-Tariceanu e deja de notorietate, dar, de citeva zile, incepe sa fie recunoscuta de apropiatii celor doua tabere o alta stare de fapt, cu mult mai ingrijoratoare: presedintele si prim-ministrul nici macar nu mai dialogheaza.

Singurele replici dintre cei care conduc azi Romania, cocotati in virful piramidei politice, sint cele schimbate prin intermediul presei atunci cind seful statului sare garduri, ironizeaza Executivul si injura papucii la Maracineni, iar premierul rosteste, si el, dupa o rapida consultare cu sfatuitorul Sandor, o impunsatura timida din categoria „nu sint sef de santier!“.

Ma intreb, in asemenea conditii, in care a fost intrerupta orice comunicare intre intiiul reprezentant al puterii executive si omul investit cu cea mai mare incredere din partea electoratului, in urma scrutinului din decembrie anul trecut, cit de naivi sau chiar inconstienti trebuie sa fim pentru a nu recunoaste ca ne aflam in mijlocul unei crize politice de proportii si ale carei consecinte

incep sa fie din ce in ce mai grave?!

Una dintre aceste consecinte este insasi decizia Parchetului de a scrie NUP pe dosarul legat de fraudarea alegerilor din 2004. Nu ma poate convinge nimeni ca scrutinul de anul trecut a fost corect. Am vazut autobuzele incarcate cu celebrii „excursionisti“ electorali plecati sa viziteze sectiile de votare de pe cuprinsul patriei.

Am citit, si nu o singura relatare, ci zeci de asemenea articole, despre intimplarile halucinante si penale deopotriva, petrecute in apropierea urnelor.

Si, nu in ultimul rind, am avut si nefericitul prilej, avind in vedere iluziile mele despre democratie, de a asculta, intr-o seara, confidentele gretoase ale unui primar dintr-o comuna limitrofa Capitalei, ocazie cu care am aflat de glorioasele lui fapte de vitejie politica datorita carora PSD si Adrian Nastase au avut parte de scoruri electorale spectaculoase in citeva dintre localitatile din

proximitatea Bucurestiului. Omul plimbase votantii prin sate ca pe urs si o spunea raspicat, cu un fel de mindrie a datoriei implinite. Ei bine, in loc ca un astfel de personaj sa plateasca pentru infractiunile comise, prin decizia de ieri a Parchetului, el poate sa doarma linistit: alegerile n-au fost fraudate, urmarirea penala nu poate incepe.

La prima vedere pare sa nu existe nici o legatura intre Tariceanu, Basescu si NUP-ul dat acum doua zile de procurori. As vrea sa nu ne amagim si sa avem taria de a privi cu luciditate magistratura romaneasca. Procurorii si judecatorii care instrumenteaza ori dau sentinte in dosarele cu miza politica sint, si ei, traitori in Romania de azi.

Iar cind traiesti intr-o tara in care presedintele si premierul se injura din doua in doua zile, pe la colturi sau pe poduri, e greu sa nu-ti pui intrebari despre ce se va intimpla miine.

Oricita dorinta de independenta ar avea si oricite promisiuni de acest fel ar veni din gura bogata a oamenilor politici, pe magistratii Romaniei de azi ii paraseste brusc curajul, gindindu-se ca roata puterii politice s-ar putea invirti chiar mai repede decit din patru in patru ani.

Intr-un asemenea context, vorbele mestesugite si datatoare de speranta rostite de Traian Basescu, la inceputul anului, in legatura cu independenta Justitiei nu fac nici cit o ceapa degerata.

Numai un naiv isi poate imagina ca, intr-o tara in care procurorii si judecatorii au fost, mai bine de cincisprezece ani, dependenti de ordinele sau nazurile politicienilor, situatia s-ar putea schimba brusc, in nici opt luni.

Este principalul motiv pentru care nu cred in onestitatea NUP-ului dat, acum doua zile, de procurori, dar cu precizarea ca adevaratii vinovati pentru aceasta noua minciuna a justitiei romane sint, de aceasta data, politicienii nevolnici ai Aliantei PNL-PD, in frunte cu Traian Basescu si Calin Popescu-Tariceanu.

Paradoxal – nu-i asa? – avind in vedere ca tocmai ei sint cei care au inaintat dosarul fraudarii alegerilor!

Mai grav este ca asistam abia la inceputul unor consecinte grave pe care le aduce cu sine criza politica prelungita in care ne aflam. Pe modelul dosarului fraudarii alegerilor, n-ar fi nici o mirare sa vedem, in curind, un NUP mare si in cel al stenogramelor PSD. Sau al banilor furati din ceea ce ar fi trebuit sa fie fondurile alocate construirii digurilor impotriva inundatiilor.

Dupa care, la rind ar putea veni cite un NUP pentru toate celelalte cazuri cu miza mare pentru care v-am auzit cu totii promitind cite o teapa in Piata Victoriei, ’tu-i papucii ma-sii, domnule presedinte!