De la alegerile din 2000, in parlament sunt reprezentate aceleasi partide politice. In „top 4” sunt aceiasi actori politici consacrati dupa Revolutie: social-democratii, liberalii si democratii, plus peremistii. Nici un partid nou nu a patruns in spatiul rezervat consacratilor. De partide mici nu ducem lipsa, dar ele au ramas uitate, in coada clasamentului.

Tentative de formare de noi structuri politice exista. Spre exemplu fostul peremist, Corneliu Ciontu, se chinuieste de cateva luni bune sa incropeasca un partid popular. Mai nou si Miron Cozma se viseaza sef de partid muncitoresc (laburist). Incercarile acestora nu au insa sorti de izbanda in actualul context politic.

„Impactul unor noi partide politice va fi nesemnificativ asupra electoratului”, considera analistul Cristian Parvulescu, presedintele Asociatiei Pro Democratia. El nu vrea sa descurajeze initiativele de acest gen, dar, pragmatic, explica faptul ca sansele de supravietuire pe scena politica a unor nou veniti tind spre zero.

Primul obstacol: numarul de semnaturi

Parvulescu se bazeaza pe experienta altor structuri (de exemplu PNG-ul lui Becali, sau Forta Democrata a lui Petre Roman), care au ramas in afara parlamentului si care, la ora actuala, nu au un cuvant de spus la tribuna politica.

In dezavantajul nou venitilor ar fi in primul rand prevederile Legii partidelor politice, destul de restrictive. Concret, la infiintare, un partid are nevoie de un numar „enorm” de semnaturi: 25.000. „Suntem imediat dupa Uzbekistan, din acest punct de vedere. Pana si in Rusia se cer 10.000 de adeziuni”, puncteaza Parvulescu.

Analistul Cristan Preda este de aceeasi parere: „Daca ne propunem sa infiintam maine un partid politic, suntem distrusi! Prevederea este absurd de constrangatoare. In statele UE, in Olanda, spre exemplu, este nevoie de cinci persoane pentru a inscrie la tribunal un partid”.

Daca totusi formatiunea trece de aceasta incercare, umeaza un alt hop: sustinerea mediatica. Partea dificila este aceea ca partidele mari, consacrate, au acaparat deja atentia mass-media. Ideile nou venitului mor in fasa, daca nu ajung la urechile alegatorului. In plus, se vor confrunta cu un clasic „dispret pentru noul venit”, ostilitate de altfel condamnabila. Apoi, trebuie bani. Multi bani.

Chiar si asa, reteta nu este garantata pentru oricine. „Daca ai bani, poti sa transformi totul intr-o afacere. Sunt sanse destul de mici, dar poti reusi sa te mentii”, explica Preda. Gigi Becali a perseverat in aceasta directie. Spre deosebire de el, a renuntat la timp Lia Robets.

Aceiasi actori

In aceste conditii, suntem practic condamnati la „decenii de guvernare cu actualii actori politici consacrati”, trage concluzia analistul Cristian Parvulescu. El se refera in principal la PSD, PNL si PD, care au ajuns sa preia puterea prin rotatie. PRM nu intra in ecuatie, analistul considerand ca, „in actuala formula”, formatiunea Tribunului nu va avea vreodata sansa de a guverna.

In acelasi spirit, Cristian Preda spune ca „scena politica a fost confiscata” de cele trei partide, care au muncit de zor in 2003 la o lege care sa limiteze accesul altor partide mici. Si au reusit, in final.

Legea partidelor politice le este favorabila si le asigura permanentizarea ca partide principale.

„Impactul unor partide politice noi va fi nesemnificativ asupra electoratului. Practic, sansele de supravietuire pe scena politica a unor nou-veniti tind spre zero.

Cristian Parvulescu presedintele Asociatiei Pro Democratia”