Politica Uniunii Europene in domeniul subventiilor agricole "este incorecta si nu duce decat la si mai mari inegalitati intre cei 25 membri ai ei", se arata intr-un amplu studiu elaborat de trei mari specialisti britanici, intitulat "Politica Agricola Comuna: Impactul teritorial al acestei politici".
Studiul respectiv, preluat de agentiile de presa, porneste de la o analiza critica a Politicii Agricole Comune (PAC), pentru a sustine, apoi, pozitia premierului Tony Blair care cere o radicala reformare a actualului sistem prin care sunt distribuiti membrilor Uniunii, ca subventie agricola, 90 de miliarde de euro anual.
"Tony Blair are dreptate cand se pronunta pentru redirectionarea banilor alocati PAC spre alte domenii, etapa ce trebuie sa inceapa neaparat in 2013", spune Mark Shucksmith, de la Universitatea din Newcastle, unul din autorii studiului mai sus amintit.
"In cartea noastra, mai spune el, nu cerem o schimbare brusca de sistem, ci pentru una in etape si de preferat prin adoptarea de masuri care sa sustina in viitor zonele noastre rurale".
Ar fi de remarcat faptul ca studiul apare pe fondul unei aprigi dispute intre Blair si Chirac tocmai in jurul PAC, cu accent pe subventiile agricole, disputa ce se asteapta sa devina si mai aprinsa dupa sezonul vacantelor de vara.
Dupa cum se stie, Blair rezista cererilor lui Chirac ca Marea Britanie sa renunte la a mai beneficia la rabatul bugetar european, fara a se opera o modificare a schemei actuale conform careia 42 la suta din cheltuielile UE revin subventiilor agricole.
Autorii studiului subliniaza faptul ca "regiuni bogate" din Germania, Marea Britanie, Franta si Olanda primesc, impreuna, o mai mare parte a subventiilor prevazute de sistemul PAC decat Spania, Italia, Polonia si membrii Uniunii din sudul si estul european.
Tarile bogate absorb cele mai mari sume
In plus, sistemul respectiv, incorect, a ramas chiar si dupa reformarea PAC operata in 2003 -2004. Acum, subventiile agricole vin pe doua piloane: primul, in valoare de 90 miliarde de euro, reprezentand subventii directe pentru fermieri si suport la pretul de piata, favorizeaza regiunile prospere cu ferme mari, producatoare de grane, lapte si carne.
Cel de-al doilea, ce include sume mai mici, de 4,6 miliarde euro, merg spre zonele mai putin favorizate, dar tot la membrii mai bogati ai Uniunii Europene, care stiu sa se foloseasca de regulamentele in domeniu. Asa se face ca 80 la suta din subventii merg la doar 20 la suta dintre fermierii europeni ce detin mari conglomerate agricole, releva autorii studiului.
Una dintre consecintele acestei politici a subventiilor este faptul ca gratie acestui sistem, aplicat in alta variana si in Statele Unite, se ajunge la crearea de surplusuri ce fac imposibila intrarea in competitie a tarilor africane sarace.
Studiul recomanda, ca solutie pentru corectarea inechitatii in acordarea subventiilor agricole, o redistribuire a sumei ce merge la fermieri prin pilonul 1, sistem ce nu trebuie introdus brusc, ci treptat. Mult mai repede, spun autorii studiului, ar trebui actionat in cazul sumelor atribuite prin pilonul al doilea.
In esenta, se propune un sistem prin care sa se acorde mai putine subventii directe si sa fie alocate fonduri mai mari pentru dezvoltarea rurala in tarile membre ale UE, si nu pentru promovarea structurilor agricole traditionale, ce nu mai sunt de multa vreme viabile. "Trebuie sa dezvoltam noi elemente ale economiei rurale", conchide studiul.
