Hai sa pretindem ca declaratia din decembrie anul trecut a lui Mircea Geoana despre stenogramele PSD este o iluzie, la fel ca si oscilatiile sale legate de trupele din Irak, care cand trebuie retrase, cand nu.
Este tentanta examinarea „flexibilitatii morale” care ar putea duce la astfel de contradictii cu sine. Cu toate acestea, alte aspecte ale scandalului stenogramelor merita mai multa atentie.
Din perspectiva unei democratii normale, nu-i nimic mai firesc decat insinuarea presedintelui PSD ca mai intai trebuie dovedita veridicitatea stenogramelor si abia dupa aceea putem vorbi despre acuzatii.
In fond, un sistem juridic normal este acela in care acuzatul este nevinovat pana cand instanta a dovedit altfel, dincolo de orice dubiu - sau „beyond any reasonable doubt”, cum se spune in sistemul juridic din Statele Unite.
Din acelasi unghi insa, tot in SUA, si cu atat mai mult la Washington, este o axioma faptul ca politica inseamna inainte de toate perceptie. Aceasta axioma dicteaza un raspuns pe masura dezvaluirilor provocate prin publicarea stenogramelor din PSD. Un raspuns care sa demonstreze cat de falsa este perceptia pe care stenogramele o creeaza despre partid.
Raspunsul cel mai logic la acuzatiile care reies din stenograme ar fi ca PSD sa dea in judecata „Evenimentul zilei”. Acest pas ar constitui exemplul absolut al increderii pe care PSD-ul o are in justitia romana si ar forta partidul sa demonstreze in instanta - dincolo de orice indoiala - ca stenogramele sunt false.
Motive care ar retine PSD sa faca acest lucru nu prea exista. De avocati, partidul nu duce lipsa. Incredere in sistemul de justitie trebuie sa aiba, fiindca tot el, PSD-ul, se lauda ca l-a reformat si sustine ca nu mai e nevoie de legile Monicai Macovei.
Nu ar mai ramane decat problema dovedirii veridicitatii stenogramelor. Intr-un sistem de justitie cu adevarat functional, asa cum il vede dl Geoana, responsabilitatea dovedirii culpabilitatii ii revine acuzatorului. Natura reactiei dlui Geoana sugereaza insa ca el este (deja) sigur de falsitatea stenogramelor.
Ca sef reformator de partid ce se afla, ce-l impiedica asadar pe dl Geoana sa puna in fata unei instante dovezile irefutabile ca „Evenimentul zilei” minte?
Cu greu putem gasi un gest mai radical cu sanse mai mari de a spala PSD-ul de pacatele trecutului si a injecta o bine-venita doza de Viagra in prezenta sa publica.
In aceste conditii, singurul lucru care ar putea impiedica PSD-ul de a-si cauta dreptatea in instanta este riscul de a nu putea dovedi ca stenogramele sunt un fals.
Din aceasta perspectiva, declaratiile din presa sunt in cel mai bun caz ridicole si elimina din arsenalul PSD cea mai eficace arma cu care acesta ar putea diminua perceptia ca este un partid corupt.
Washingtonul, cel mai politic oras al lumii, este locul unde politicieni de calibru au revenit in forta dupa caderi mult mai dramatice decat cea a PSD-ului si a liderilor sai. Dar aceste „invieri” s-au petrecut pe fondul sinceritatii absolute si a dorintei protagonistilor de a o lua de la capat.
Campaniile lor de imagine se bazau pe substanta concreta a unei schimbari reale care avusese loc si puteau demonstra efectele unei lectii invatate.
Viteza ametitoare cu care PSD-ul se invarte in jurul cozii - in chestiunea stenogramelor, si nu numai - da in vileag convingerea sa ca va fi in continuare capabil sa duca Romania de nas prin aparente, cu strategii de imagine pe care realitatea nu le valideaza.
Poate ca amatorismul cras si de neiertat al actualei guvernari ii face sa creada pe liderii acestui partid ratacit ca nu au nevoie de schimbari reale si radicale pentru a redeveni o alternativa politica votabila.
Cazul stenogramelor demonstreaza din nou ca Romaniei ii lipsesc institutii solide, unde ar putea fi transate in mod normal astfel de chestiuni.
Noua nu ni se mai pare cutremurator acest fapt, dar el ilustreaza dureros de bine ca ambitiile Romaniei de integrare in clubul democratiilor europene raman o gluma proasta.
