Teoriile din „Sangele Sfant si Sfantul Graal”, copiate de Dan Brown

Adevaratul Cod al lui Da Vinci

de Simona Chitan     Evenimentul Zilei
Joi, 25 august 2005, 0:00


Cartea „Sangele Sfant si Sfantul Graal”, de Michael Baigent, Richard Leigh si Henry Lincoln, despre care autorii sai sustin ca a fost plagiata de autorul „Codului lui Da Vinci”, va aparea peste doua saptamani la Editura Rao.
Dupa publicarea romanului „Codul lui Da Vinci”, de Dan Brown in 2003, cei trei autori l-au dat in judecata pe Brown pentru faptul ca ar fi plagiat teoriile din cartea lor. Dan Brown a recunoscut ca „Sangele Sfant si Sfantul Graal” a fost principala sursa de documentare, dar sustine ca romanul sau are o intriga diferita.

Autorii cartii „Sangele Sfant si Sfantul Graal” s-au legat si de faptul ca unul dintre personajele lui Brown se numeste Leigh Teabing. Leigh este numele unuia dintre autorii cartii din care s-a inspirat Brown, iar Teabing e o anagrama a numelui unui alt autor, Baigent. In plus, infatisarea personajului lui Brown aduce foarte mult cu cel de-al treilea autor, Henry Lincoln.

Biblia in cheie noua

In cartea „Sangele Sfant si Sfantul Graal”, scrisa la inceputul anilor ‘80, autorii analizeaza modul in care, istoric si teologic, s-a cristalizat religia crestina si, mai ales, dogma crestina.
Baigent, Leigh si Lincoln au integrat pentru prima data argumentele, ipotezele, datele istorice si teoriile conspiratiei ce pun sub semnul intrebarii versiunea oficiala a bisericii cu privire la omul Isus. Efortul lor a avut ca prim rezultat un documentar pentru BBC, apoi aceasta carte.
Autorii urmaresc numeroase piste care dovedesc ca Iisus a fost insurat, poate cu Maria Magdalena, si a avut copii. Daca Maria Magdalena a fost mama copilului sau, ea l-a adus in Franta atunci cand a parasit Palestina. A adus in Franta si Graalul, scris la inceput „Sangraal”.

Ceea ce inseamna ca Sfantul Graal cautat de cruciati era nu un pocal, ci o persoana, numita codificat „Sang Real”, adica „Sangele Regal”: fiul regelui de drept, mostenitorul dinastiei lui David.
Brown reia teoria in „Codul lui Da Vinci”, pe fondul unei intrigi politiste: omorarea unui curator din Muzeul Luvru din Paris. Cartea a aparut in martie 2003, a fost tradusa in 44 de limbi si s-a vandut in toata lumea in 40 de milioane de exemplare. Din noiembrie 2004, cand a fost publicat la Rao, romanul e best-seller in Romania, cu 62.000 de exemplare vandute.

Demolatorii lui Brown

Opt carti aparute dupa succesul lui Brown demonteaza multe dintre argumentele sale. In Romania s-au tradus, dintre ele, „Codul spart al lui Da Vinci”, de James L. Garlow si Peter Jones, la Editura Aquila din Cluj, si „Adevar si fictiune in Codul lui Da Vinci”, de Bart D. Ehrman, la Editura Humanitas.

Autorii acestor carti sustin la randul lor ca Brown s-ar fi inspirat din romanul „Sangele Sfant si Sfantul Graal”.

Brown nu copiaza cuvant cu cuvant din „Sangele Sfant si Sfantul Graal”, dar preia ipoteza casatoriei dintre Isus si Maria Magdalena.
> Fragment din „Sangele Sfant si Sfantul Graal”:
„Mai multe dintre vestitele „Fecioare Negre” sau „Madone Negre” de la inceputurile erei crestine nu erau reprezentari ale Sfintei Fecioare, ci ale Mariei Magdalena (...) inchinate mai degraba sotiei lui Isus decat mamei sale”.
> Fragment din „Codul lui Da Vinci”:
„Era nevoie ca Maria Magdalena sa fie denigrata pentru a-i ascunde periculosul secret: rolul ei de Sfant Graal. (...) Un anumit element extrem de tulburator aparea iar si iar in majoritatea evangheliilor: Maria Magdalena, si, mai exact, casatoria ei cu Iisus Hristos”.


















4307 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version